- Hyungwon-ah! Doar ți-am spus că nu trebuie. Dar tu nu, hai să o faci pe eroul. Eh? Acum uită-te la tine. Ești plin de zgârâieuri, buza spartă și un ochi mov.
Îl certă Yoongi pe fratele lui cel mai mare în timp ce îi tampona rănile.
Scurtă poveste cum a ajuns Hyungwon în așa stare - s-a luat din nou la bătaie în liceu și și-a luat-o de la un tip pe nume Seunghwon, care nici măcar nu are idee cine e.
- Dar s-au luat de tine. Și nici măcar nu au venit ei dar l-au trimis pe hipopotamul ăla. Tu ai văzut ce musculos era? Am crezut că mor acolo.
Spune cel mai mare și se bosumflă ca un copil. Yoongi îl privi cu o sprânceană ridicată, pufnind amuzat.
- Hyung, nu uita că i-ai spart nasul. Plus la asta, i-ai rupt o coastă tipului și i-ai îndreptat puțin maxilarul. Ai fi tu slab, dar știi să bați destul de bine.
- Dar uite, mi-a distrus fața mea frumoasă.
Mormăi cel mai mare și își scoase buza inferioară înainte.
- Tot nu o să te miluiesc pentru asta, hyungie. Ai și tu o parte din vină. Tipul ăla mai avea puțin și avea comoție cerebrală. Tu sigur ai fost la o clinică și nu la vreo școală de corecție sau ceva?
Îl întrebă Yoongi în glumă însă cel mai mare își feri privirea.
- Hyung, doar nu ...
Hyungwon își lăsă capul în pământ.
- Parcă Minhyuk ...
- Minhyuk '' a mers '' în locul meu la clinică iar eu am fost trimis la școala de corecțtie pentru violență în cadrul liceului. Cică am discriminat pe frații ăia din Africa sau Irak, habar nu am de unde sunt ei, am batjocorit câțiva transexuali, care habar nu am că există la noi în liceu, am încercat să violez o fată cică - sunt mai gay decât curcubeul, ce dracul. Și nu în ultimul rând, mi-am bătut joc fizic și psihologic de nimeni altul decât Lee Minhyuk.
Yoongi doar îl privi și înghiți în sec. Câteva lacrimi i se formară în colțurile ochilor.
- Sunt un frate groaznic, nu?
Il întrebă cel mai mare pe Yoongi, încercând să își ascundă amărăciunea din glas și dezgustul care îl simțea față de propria persoană.
- Niciodată nu ai fost o dezamăgire pentru mine, hyung.
Spuse cel mai mic și îl îmbrățișă pe Hyungwon, ascunzându-și fața în peptul fratelui său.
- Îmi pare rău că m-am îndoit vreodată de tine. Îmi pare rău că am strigat la tine atunci când ai plecat și când te-ai întors. Îmi pare rău pentru orice.
Spuse Yoongi și își cufundă capul mai mult, dacă era posibil, în hanoracul fratelui său. Hyungwon simți ceva umed pe pielea sa deorece nu purta nimic sub hanorac. Își puse două degete sub bărbia lui Yoongi și îi îi ridică fața.
-Yoongi-ah, de ce plângi?
Yoongi doar îl privi, buza inferioară tremurându-i. Cel mai mare îi șterse cu un deget lacrimile de pe obraji, apoi sărutându-l pe frunte și îmbrățișându-l.
- Yoongi, nu mai plânge. Nu ești vinovat cu nimic.
- Ba sunt! Și știi și tu asta. Nu te-am ascultat pe tine. Am încălcat promisiunea noastră. Nu am avut gtijă de mine!
- Yoongi baby, acum sunt aici și promit că voi avea grijă de tine - orice nu s-ar întâmpla.
Yoongi își trase nasul, scăpând un sughiț din cauza plânsului. Imediat își astupă gura cu ambele mâni, gest care îl făcu pe Hyungwon să chicotească și să îl îmbrățișeze strâns, sărutându-i ctreștetul capului.
- Chiar dacă ar fi să îmi dau și viața pentru tine.
Mormăi acesta practic inaudibil.
Au stat îmbrățișați minute în șir stând întinși pe canapea, într-o liniște confortabilă pentru ambii. Dar cineva avea alte planuri pentru ei așa că liniștea le fusese întreruptă de către tonul de apel al telefonului lui Yoongi. Cel mai mic doar răsuflă nemulțumit și se ridică de pe canapea, mergând în bucătărie pentru a răspunde la telefon pentru deja îl scoase la capăt.
Strâmbă din nas atunci când văzu un număr necunoscut, dar totuși răspunse, nevrând să pară nepoliticos sau un needucat.
- Alo?
- Bună ziua.Min Yoongi?
- D-da.
- Anchetatorul Song Mingi de la sediul general al poliției din Seoul, secția anchetare și urmărire penală. Eu sunt persoana care investighează cazul Lee Minhyuk/ Jung Hoseok. Țin să vă anunț că trebuie să vă prezentați mâine la secția de poliție. Ar fi de dorit să îl anunțați și pe fratele dumneavoastră, Chae Hyungwon, care trebuie să se prezinte și el.
- B-bine.
- Mulțumesc. O zi bună.
- O zi ...
Vru să își ia la revedere însă anchetatorul deja închise apepul. Acesta privi câteva minute în gol, gânduri rele începând să îi vină în cap.
- Yoongi-ah, cine a fost?
Îl întrebă Hyungwon, care acum stătea în cadrul ușii cu brațele încrucișate la piept.
- D-de la secția de poliție. Mâine trebuie să ne prezentăm.
Pentru prima dată după ceva timp, Hyungwon zâmbi sincer.
