Sunetul de uşă trântită îl făcu pe Yoongi să se trezească din somn. Micuțul se ridică în fund, frecându-si ochii cu mâinile. Privi la ceasul de pe noptieră, înjurînd în gând când văzu cât de târziu e. Avea de gând să îl spânzure pe Hyungwon pentru că l-a trezit din somn.
Yoongi deschise încet ușa de la camera sa și ieși în hol. Merse cu pași mici până în camera de zi, unde era întuneric beznă. Privi mai bine și observă o figură. Mai mică decât cea al fratelui său, dar mai zdravănă decât el însuși.
- Hyung? Tu ești?
Întrebă în soaptă, panica instalându-se imediat în corp. Ar trebui să fugă înapoi în cameră, să se încuie și să îl sune pe fratele lui mai mare, însă un sentiment de neliniște și curiozitate proastă îl ținea pe loc. Persoana care stătea în pragul ușii își întinse mâna spre întrerupător și aprinse lumina.
- Bună, babyboy.
Yoongi făcu ochii mari, acum fiindu-i frică pe bune. Făcu câțiva pași în spate, în speranța că va scăpa de el, dar o mână mare îi înconjură talia ca mai apoi să fie aruncat pe canapea fără prea multă delicatețe. De parcă ar fi fost doar un obiect nesemnificativ. Coşmarul se repetă din nou.
Dar nu era vis. Era real.
***
Îi era frig.
Se simțea murdar.
Folosit.
Yoongi îsi trage picioarele la piept, îmbrățișîndu-se cu mâinile. Acesta era ghemuit pe canapea, sughițând din cauza frigului și plânsului în exces. Plângea fără ca să scoată vreun zgomot. Era dezbrăcat, după ce a fost folosit ca pe o cârpă de coșmarul vieții lui. Semnele vineții de pe corp se observau chiar și în întuneric.
- Hyungwon ...
Şopti acesta, cu glasul spart.
- Unde ești?
Şopti din nou.
Roşcatul doar pufni.
- Chiar crezi că lui îi pasă de tine? Fii serios. Nimănui nu îi mai pasă de un gunoi ca tine.
Spuse acesta, trăgând pe sine geaca de piele și punându-si şapca în cap, fiind gata să plece. Ca de rămas bun, se aplecă spre Yoongi vrând să îi sărute în batjocură creștetul capului, dar fu tras de cineva în spate și aruncat la podea.
- Fie dispari în următoarea secundă, fie mă jur că nu ieși viu din acest apartament.
Hyungwon mârâie printre dinți, vena de pe frunte fiind mai proeminentă decât de obicei. Mâinile îi era strânse în pumni, fiind gata să îl rupă în bucăți pe Hoseok.
- Oh, și tu esti aici.
Hoseok râde, însă imediat strâmbă din nas atunci când își simiți buza spartă. Probabil s-a lovit atunci când a făcut contact cu podeaua.
- Hoseok, nu mă provoca să fac ceva necugetat.
Hyungwon strânge un pistol de calibru mic în mână iar roşcatul înghiți imediat în sec și în câteva secunde se ridică de pe podea, ieșind în grabă pe usă. După ce acesta dispăru, Hyungwon scăpă arma din mână. Se aruncă imediat spre Yoongi, luându-i fața în palme.
Îl durea inima la ceea ce îi vedeau ochii.
- Yoongi, sunt aici. Mă auzi? Gata, a plecat.
Acesta șoptește, iar Yoongi scăpă un mic sunet de durere printre buze.
- Hyung.
Hyungwon îl strânge imediat în brațe.
- Să nu îți fie frică, nu se va mai apropia niciodată de tine.
Cel mai mare șopti, lăsându-l pe Yoongi să se ghemuiasca la pieptul lui și să își plângă tot amarul. Cine altcineva dacă nu el, îi va înțelege și alina durerea? Hyungwon e gata să rupă în bucăți pe oricine va îndrăzni să pună mâna sau să îl răcească pe fratele lui mai mic.
- Eu...îl iubesc.
Yoongi sparge liniștea peste câteva minute, iar Hyungwon putea să jure că lumea îi căzu în cap.
A auzit el bine?
- Ce ?
