- Hyungwon hyung, chiar nu e necesar să mergi cu mine la liceu.
Cel mai mare se opri în loc la semafor, privindu-l prin oglinda retrovizoare. Azi dimineață Yoongi se trezi cu Hyungwon în living, mama lor privind șocată spre fiul ei mai mare, crezând că are halucinații din cauza băuturii. Băiatul nici măcar nu o luă în seamă. Nu îi pasă de persoana ei.
- Am mai discutat despre asta, Yoongs. Știi bine răspunsul.
Hyungwon, surprinzător, îi răspunde destul de calm.
- Dar știi mult prea bine că o să dai din nou ochii cu -
Cel mai mare se întoarce spre Yoongi și îi aruncă o privire urâtă.
- Să nu îndrăznești să îi spui numele.
Băiatul strâmbă din nas, așezându-și mai bine ghiozdanul la el în brațe.
- Minhyuk? Uite că am făcut-o. Chiar vrei să dai din ochii cu el? Cu persoana care te-a distrus cu cinci ani în urmă? Cea din cauza cărui ai stat în clinica aia blestemată?
Hyungwon strânse volanul până degetele i s-au făcut albe, încercând din răsputeri să își păstreze calmul. Fratele lui mai mic își încearcă norocul astăzi.
- Yoongi, ajunge. Puțin îmi pasă de el deja.
Yoongi pufnește, amuzat de vorbele lui. Știe el prea bine că fratele lui mai mare minte. Ceea ce i s-a întamplat lui Hyungwon nu poți să uiți atât de simplu. E ceva ce te urmărește pentru tot restul vieții tale. Un coșmar care a devenit realitate și pe care Yoongi nu i-l dorește nimănui.
Poate doar lui Hoseok.
- Oh haide, nu te minți singur.
Hyungwon îi evită privirea celui mai mic, pornind imediat din loc atunci când se schimbă la verde.
- Subiect închis, Yoongi. Sper să nu mai avem discuția asta vreodată.
Yoongi oftă învins, trecându-și geaca mai bine pe sine, bosumflat.
