I Would Die Without You

~Capitolul 2~

     A fost un zbor mai mult decât plictisitor şi mai mult decât lung...12 ore de zbor încontinuu. Am făcut o singură escală, în Moscova dar nu am apucat să fac nimic pentru că tata mă târa mereu după el. La propriu! Mă simţeam exact ca un sac de cartofi. Nici măcar la baie nu am putut merge...În fine, într-un sfârşit m-am văzut în Coreea. Doamne! Eu chiar respiram acelaşi aer cu idolii mei favoriţi! Eram atât de fericită, dar şi tristă gândindu-mă la ce am lăsat în urma mea...oricum, încercam din tot posibilul să nu îi arăt asta tatei. Ştiam că nici el nu era foarte mulţumit de alegerile luate, dar totuşi ştia că, poate, ăsta e cel mai bun lucru pentru mine! Coreea este o ţară mult mai dezvoltată iar învăţământul de aici este unul dintre cele mai renumite. Până la urmă, cu prietenii mei pot vorbi prin Skype. Nu cred că este asta o problemă.
     Tata închiriase de dinainte un apartament în Seul, chiar în inima oraşului. Bineînţeles, eu nu ştiam asta pentru că nu prea mă interesa pentru că m-am gândit că tata va găsi o soluţie.
     Din aeroport am luat un taxi din cele 50 care erau acolo, iar surprinzător l-am găsit foarte greu! Aproape niciun şofer nu ştia engleză...Ce enervant! Drumul cu taxiul a durat cam 15 minute. I-am mulţumit şoferului, el nouă, şi am luat-o la pas până am ajuns la un bloc enorm, cu peste 10 etaje din câte apucasem să văd.
     - Tată, de ce mergi acolo? Sigur ai greşit blocul, sau scara sau ceva.
     Tata a început să râdă luându-mă de braţ şi trăgându-mă spre direcţia blocului.
     - Aici vom locui! Haide! O să îţi placă! Ei bine..oricum nu ai de ales.
     Văzusem o mulţime de blocuri înalte până atunci în Seul, deci probabil chiria nu era scumpă, iar apartamentul era un gunoi. Poate în Coreea contează doar aspectul exterior.
     - Vino cu mine! Apartamentul nostru e la etajul 19! L-am ales aşa doar pentru tine! Avem inclus şi etajul 20 + o ditamai terasă pe bloc! Îl vei adora!
     - Tată crezi că vei...
     - Haide! Liftul e chiar în faţa ta! Apasă pe buton!
     - 19, corect? Spun eu fără să mai pun alte întrebări.
     Îl vedeam pe tata foarte fericit, dar totuşi de unde avea el atâţia bani? Presupun că un apartament cu 2 etaje, terasă, şi mai ales în mijlocul Seulului nu e atât de ieftin!
     Tata m-a lăsat pe mine să descui uşa apartamentului. Era imens! Era de lux! Era cu 200% mai diferit faţă de ceea ce aveam noi în România! CU MULT!
     Am facut turul apartamentului, îndrumată de tata, care la un moment dat mi-a spus:
     - Vezi uşa aia?
     - Mhm! Ce e acolo?
     - Intră!
     Am păşit spre uşă cu o aşa de mare teamă în mine, încât efectiv nu puteam merge drept. Ci în zig-zag. Cine ştie ce naiba mi-a pus taică-miu ăl nebun în cameră?
     Am deschis uşa cu ochii închişi, iar când i-am deschis nu îmi puteam crede ochilor! Erau acolo!