I Would Die Without You

~Capitolul 4~

     Trebuia sa gasesc o cale prin care sa "evadez" de pe terasa, dar singura pe care o vedeam erau scarile pe unde, de altfel si intrasem. Nu era bine deloc! Gata! Eram terminata! Si brusc ma luase si somnul. Auzeam vocea tatei si mai aproape de urechea mea. Deja se panicase.
     L-am vazut ca se apropia de terasa. Urca scarile. Ce puteam sa fac? M-am ascuns dupa usa glisanta si am asteptat ca el sa ajunga pe terasa. Imediat ce a facut cativa pasi m-am furisat prin spatele lui si am tulit-o direct in baia din camera mea.
     Spre usurarea mea nu ma vazuse. Am asteptat acolo in baie pâna când am auzit ca tata a intrat din nou în camera mea. Am iesit si i-am spus :
     - Ce faci aici? De ce nu dormi?
     - Jane, ce naiba cauti in baie la 2:30 dimineata?
     - Umm...Aa, pai faceam un dus.
     - Ce faceai? Acum? De ce?
     - Nu mai aveam somn si asta a fost singura idee ce mi-a trecut prin cap ca sa scap de plictiseala. Am spus eu încercând sa par convingatoare.
     - Hmm, bine.
     - Dar, de ce ai venit sa ma verifici la ora asta?
     - Voiam doar sa vad daca esti bine. Atâta tot! Hai, încearca sa adormi la loc!
     - Pa! Spun eu usurata ca în sfârsit plecase.
     Nu ma asteptam sa ma creada dar probabil nici el nu era lucid la acea ora. M-am culcat si nu m-am mai trezit pâna a doua zi când tata a fost nevoit sa bata tigaile între ele ca sa ma trezeasca. Eram prea obosita! Nu dormisem prea mult, dar trebuia sa acund asta.
     - Jane trezeste-te o data! E gata masa!
     - Vin acum! Ma îmbrac doar!
      De unde...nici macar ridicata din pat nu eram! M-am schimbat cu viteza luminii si am zbughit-o în bucatarie. Tata pregatise un mic-de-jun coreean, care chiar fusese delicios! Cu lacrimi de fericire în ochi, i-am spus :
     - Tataaa, azi e concertul! Sunt atât de fericita!
     - Poftim?
     - Ai uitat? Ora 8, BTS! Concertul!
     -8!? Nununu, trebuie sa fie o greseala! Azi am o sedinta foarte importanta la 7:30! Îmi pare rau, nu pot lipsi!Vor mai fi si alte ocazii, doar esti în orasul lor, ce naiba?
    Am aruncat toata mâncarea ce mi-a mai ramas în farfurie pe tata si am plecat în camera mea:
     - Ai promis!
     M-am încuiat acolo si am plâns pâna seara, aproape de sedinta lui tâmpita! Am auzit cum a trântit usa de la intrare dupa el, iar atunci mi-a venit o idee trasnita!
     Daca tata nu avea de gând sa mearga cu mine, aveam sa merg de una singura! Era adevarat ca eram într-un oras pe care nu îl stiam, nu stiam coreeana, ci doar engleza ca limba straina, si se apropia si seara. Dar eram mai mult decât hotarâta ca o voi face!
     Eram deja îmbracata deci mai ramânea doar sa îmi iau ARMY Bomb-ul primit de la tata si sa plec! M-am apropiat de usa ca sa ies pe holul cladirii, dar când am apasat pe clanta...