Din cauza meseriei tatălui ei, Jane este nevoită să se mute mereu dintr-o ţară în alta. Una dintre destinaţii este Coreea, unde îşi va întâlni iubirea vieţii sale, dar pe care o va pierde din cauza celei mai mari greşeli făcute vreodată.
JK: Umm, ce? Eu: Nu ai fost la baie! Ai raspuns la un apel. Jungkook, daca deranjeaza pe cineva ca suntem aici mai bine plec... JK: Nununu! Stai! Oricum nu prea ai unde sa pleci! Nu e nimic important, te rog, mâncarea trebuie sa soseasca! Avea dreptate, chelnerul a adus mâncarea. Când am vazut-o mi-am spus direct ca nu am cum sa manânc asa ceva! Efectiv nu stiam cum si cu ce! Cred ca aveam întinse pe masa vreo 5 furculite! Aveam doar sa repet ce facea Jungkook. JK: Nu manânci? Eu: Umm...ba da! Sigur! Jungkook avea un rânjet pe fata, deoarece îsi daduse seama ca nu stiu ce am în fata... Am apucat random o furculita si am înfipt-o în ceva. Mâncarea arata cam asa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cum spuneam, am bagat furculita în chestia aia galbena, si am bagat-o pe toata în gura. Nu stiu ce era, dar era cel mai bun lucru gustat ever! Ma uitam la Jungkook, care îsi fixa privirea spre mine, spunându-mi zâmbind gingas: - Jane, de ce nu mi-ai spus ca nu esti obisnuita cu astfel de tipuri de mâncare? - De unde ti-ai dat seama? - Te rog...manânci cu furculita gresita! **am aruncat furculita la o parte** - Pai tu esti un idol, iar eu o simpla fata, nu voiam sa ai o impresie proasta despre mine. Sincersa sa fiu...habar nu am ce mananc si cum ar trebui sa mananc asta! - Jane nu îmi pasa de aspectele astea! Într-adevar pentru mine e normal sa manânc astfel de feluri, dar asta nu înseamna ca trebuie sa pretinzi la fel! Uite, lasa-ma sa te ajut. S-a aplecat peste masa, a luat o furculita (cea potrivita de data asta) si a început sa ma hraneasca. Eu: Oppa, ar trebui sa manânci si tu! Se raceste! JK: Nu pâna nu termini tu de mâncat! Stiu ca a fost o zi obositoare, asa ca probabil îti este foame. Schimba furculitele la fiecare înghititura. Era într-adevar un restaurant sofisticat, si trebuia sa ne comportam ca atare! Eu: Sincer! Multumesc! Acum tu! JK: Sigur! Ador sa manânc în timp ce am privelisti minunate în fata! Eu: Vrei sa spui... in dreapta, nu? JK: Dar în dreapta e oceanul! De ce as vrea sa îl privesc? Prefer sa ma pierd în albastrul ochilor tai, decât în albastrul oceanului! E mult mai placut! M-am înrosit. Sentimentele mele se întetisera pentru el! Era timpul sa îi spun ceea ce simt! Dar, din cauza unei întreruperi nu am putut face asta! Telefonul iar îi suna, A dat sa plece direct, dar l-am prins de mâna si l-am întrebat: - Cine te tot suna? - Da-mi drumul! Trebuie sa raspund! - De ce tot pleci asa? - O sa vin înapoi, PROMIT! I-am dat drumul la mâna, dupa care el a plecat. L-am urmarit! Voiam sa vad cu cine vorbeste! S-a dus dupa un colt, eu dupa altul, si l-am ascultat! JK: ....sigur! Poti veni! Nununu! Ea nu stie nimic! Ai doar grija sa nu te vada sau ceva! Nu trebuie sa ne vada împreuna! Auzind toate astea, am fugit înapoi spre masa, plângând. Peste 5 minute, venea si Jungkook, dar nu spre mine, ci spre cineva care era în spatele meu! Ce naiba? Ma gândeam eu... îmi era clar ca avea o relatie cu cineva! Dar de ce ma chemase si pe mine aici? La un moment dat, simt doua mâini reci acoperindu-mi ochii. Am scos un tipat mic, iar când m-am întors....
