Din cauza meseriei tatălui ei, Jane este nevoită să se mute mereu dintr-o ţară în alta. Una dintre destinaţii este Coreea, unde îşi va întâlni iubirea vieţii sale, dar pe care o va pierde din cauza celei mai mari greşeli făcute vreodată.
JK: Ce? Eu: Jungkook înceteaza si asculta-ma! NE PRABUSIM! Gata! Vom muri înnecati! Aveam tot viitorul înainte! Planuiam sa merg la facultate si sa am o familie si tot! JUNGKOOK ÎMI ESTE FRICA! Daca vom muri? Intrasem rau de tot în panica! Tocmai aveam o criza! Mureamde frica, iar peste câteva secunde urma sa mor si la propriu! Nici macar nu apucasem sa vorbesc cu tata pentru o ultima oara! JK: CALMEAZA-TE! VA FI BINE! ASCULTA-MA! Mi-am pus mâinile la ochi si an început sa plâng. Eu: Nu pot sa ma calmez! Nici macar nu am apucat sa spun tot ce simt pentru tine! Am fost si sunt o lasa! JUNGKOOK TE IUBESC! Pe chipul lui se citea mirarea. Cu calm, s-a ridicat în picioare si mi-a spus: "Mergem?" Eu: UNDE NAIBA VREI SA M...M-am oprit. Uitându-ma pe geam am observat sa aterizasem pe o stânca. M-am ridicat, iar de rusine, l-am dat la o parte pe Jungkook, luând-o înaintea lui. Înca plângeam. Nu stiam unde sunt, sau ce caut aici, deci, fara sa scot niciun cuvânt l-am lasat pe el primul. Mi-a întins mâna lui, pentru ca terenul nu era prea potrivit pentru tocuri, dar l-am refuzat. Eu: Unde suntem? JK: Vino dupa mine! Eu: Nu! UNDE SUNTEM? Vazând ca nu raspunde, si ca insista sa îi dau mâna, i-am împins-o la o parte, dar din cauza fortei prea mari cu care am actionat, m-am împiedicat si mi-am rupt rochia la spate, calcând pe ea cu tocul pantofului. Eu nu am apucat sa cad, pentru ca m-a prins îmediat, dar nu conta, rochia era distrusa deja. Preferam sa fi salvat rochia în locul meu, dar nu a fost asa. JK: Trebuie sa îmi dai mâna fie ca îti place, fie ca nu! Nu pot permite sa ti se întâmple ceva rau! Nu am acceptat, dar mi-a apucat mâna fara sa îmi dau seama. JK: Te rog, vino! Am mers cam 5 minute, pâna am ajuns sa vedem asta:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mi-am pus mâna la gura de mirare si i-am spus: - Ce e locul asta?? - Am adus cea mai frumoasa fata, la cel mai frumos restaurant din lume! Haide! Intrarea e pe acolo! Brusc ma coplesise un sentiment de parere de rau pentru cum ma comportasem cu el. Sunt atât de proasta! Elicopterul ateriza, nu se prabusea!!! Am intrat în restaurant. El a ales o masa chiar lânga balustrada ce ne despartea de ocean. Era cel mai romantic restaurant pe care îl vazusem vreodata! Si pun pariu ca sigur costa mult! Ma simteam atât de prost! JK: Ia loc aici! Mi-a tras scaunul, m-am asezat, si mi-a spus: "asteapta putin, ma întorc!" Eu: Unde pleci? JK: Vin imediat! A plecat cam la 20 de metri distanta, dar puteam vedea ca este agitat. A sunat pe cineva, si parea a fi emotionat. Peste 2 minute s-a întors si si-a cerut scuze. I-am spus ca nu are de ce sa se scuze, chiar daca gestul lui fusese putin deranjant. JK: Auzi?...Umm, despre ce s-a întâmplat în elicopter. Îmi pare rau ca te-ai speriat! Sincer! Trebuia sa îti spun ca aterizam, dar am vrut sa fie o surpriza. Eu: Umm..nu, e si vina mea, am spus anumite chestii pe care nu trebuia sa le auzi. Iar comportamentul meu de dupa...îmi pare rau. JK: E adevarat? Eu: Poftim? JK: Ma iubesti? Eram pregatita sa îi raspund, dar am fost norocoasa, deoarece chelnerul a venit si ne-a adus meniurile, dupa care am uitat complet de subiect, si ne-am luat cu mâncarea. Nu eram obisnuita cu meniurile sofisticate, deci urma sa îmi iau cartofi prajiti cu snitzel. Chelnerul a venit si ne-a întrebat de comanda. Eu: Vreau carto... Jungkook interveni peste mine, spunându-mi ca va da el comanda. JK: Eu vreau un meniu "Sublimation" cu ulei de masline îngetat în azot, prajituri Macaroons si gogoasa cu foie-gras, adusa la masa de un balon. Tu, Jane? Ce doreai? Panicata, ca eu alesesem un meniu de cartofi prajiti, iar Jungkook un meniu din care am înteles doar cuvantul "prajituri", am spus ca vreau un meniu la fel. Habar nu aveam în ce m-am bagat, habar nu aveam ce comandasem sau ce urma sa manânc dar oricum, tot era mai bine decât varianta precedenta... Chelnerul: De baut? JK: Sigur! A casei! Chelner: Imediat! Eu ma uitam la ei ca la masini straine. Nu întelegeam nimic din ce vorbeau dar trebuia sa par "intelectuala" deci am tacut. JK: Ma scuzi, ma duc pâna ma baie... Eu: Dar.... Am vazut ca a primit un apel, pentru ca telefonul lui vibra, iar partea ciudata e ca nu s-a dus la baie, ci a raspuns la apelul ciudat. Oare cine era? Daca era vreo fata? Sau daca era managerul lui? Muream de curiozitate. Când a venit l-am întrebat: - Cine era???
