Din cauza meseriei tatălui ei, Jane este nevoită să se mute mereu dintr-o ţară în alta. Una dintre destinaţii este Coreea, unde îşi va întâlni iubirea vieţii sale, dar pe care o va pierde din cauza celei mai mari greşeli făcute vreodată.
Astazi împlinim 4 luni de relatie. Îl iubeam din ce în ce mai mult pe zi ce trecea. Si ma facea fericita! Asta era clar! Îl iubeam din toata inima! El ma învatase ce e iubirea. În aceste 4 luni s-au întâmplat multe. Am vizitat locuri si am petrecut mult timp împreuna. Dar, mai mult timp îl petreceam singura..Practic, nu mai simteam ca sunt într-o relatie. În unele zile nu îl vedeam deloc! Pleca foarte dimineata, si venea când deja dormeam. Îmi era foarte greu! Si sigur regretam ce urma sa fac! Nu mai rezistam prea mult în relatia asta! El nu stia ce simt. Probabil si el simtea la fel! Nu stiu! Eu: Alo! Poti vorbi? JK: Buna iubito! Ce e cu vocea asta? Ai patit ceva? Eu: Cand esti liber? Trebuie sa vorbim... JK: A aparut un film misto la cinema, hai sa il vedem în seara asta! Eu: Nu, nu întelegi! Umm... bine, hai la film! JK: Vin în 4 ore! Mai vorbim! Pa Jane! Eu: ...pa! Timpul a trecut atât de greu, dar a ajuns într-un final acasa. Era îmbracat într-un tricou negru si aceiasi pantaloni pe care îi purta când ne-am întâlnit prima oara. Eu nu ma aranjasem prea mult. Voiam doar sa îi spun ce am pe suflet. Ne-am urcat în masina lui. A pornit motorul iar directia era spre cinema. Am fost tacuta tot timpul. Ma întreba tot felul de lucruri dar nu raspundeam. Se tot plângea ca în fata noastra era un fel de camion, plin cu tevi, care nu mergea mai mult de 50 km/h. JK: Ce s-a întâmplat? Plângi cumva? Eu: Uite....o sa o spun direct. Nu cred ca relatia noastra mai functioneaza ca la început... JK: Ce?? Eu: Nu întelege gresit! Te iubesc din toata inima! Serios! Dar cu ce folos daca te vad doar de maxim doua ori pe saptamâna? Asta ma distruge! JK: Bine, poate putem gasi o solutie! Te inteleg perfect! Si eu simt la fel, dar daca ne dam batuti nu vom face mai bine. Trebuie sa luptam. Eu: Nu, nu intelegi! E usor pentru tine, tu poti avea orice fata iti doresti, de ce nu poti accepta ideea? Eu am nevoie de cineva care sa fie langa mine tot timpul! Am izbugnit amândoi în lacrimi...La un moment dat, Jungkook se cauta prin pantaloni si nu întelegeam de ce. Din buzunar a scos un bilet pe care mi l-a dat. JK: Il am din prima zi în care te-am întâlnit. *brusc mi-am amintit* Tremuram din toate încheieturile. Am desfavut biletul care era împaturit în patru. Pe el scria "I WOULD DIE WITHOUT YOU"
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
M-am uitat la el, el la mine, iar din acasta cauza nu a mai apasat pedala de frâna, iar tevile din masina din fata i-au patruns peste tot prin corp, iesind pe partea cealalta, urmând ca dupa sa ajunga pâna în portbagaj! Am ramas nevatamata, dar Jungkook era cuprins de sânge pe tot corpul, iar tevile înca erau în el. Eu: OPPA! NU ! NU, TE ROG NU MA LASA! NU AM VORBIT SERIOS! TE ROG REVINO-TI! OPAAA!!! L-am luat în brate, în timp ce îl imploram sa ramana cu mine! Urlam foarte tare, în speranta ca ma va auzi si va reveni! Acum chipul lui perfect era scaldat în sânge! Aproape ca nu se mai distingea! L-am apucat de mâna si am încercat sa sa scot tevile dar erau prea groase si prea grele! Strigam disperata dupa ajutor dar nu auzea nimeni! Avea cioburi sparte peste tot corpul! Avea taieturi si gauri adânci peste tot! Eu: Te rog!!! Nu ma lasa singura! Oppa ce ma fac fara tine? Esti totul pentru mine! Am favut fea mai narr greseala din viata mea! Te rog! Nu ma vezi ca plâng!? Fa ca de obicei si fa-ma fericita! Te rog! Te implor fa ceva! A un semn ca ma auzi! Eram lipsita de speranta, dar chiar când credeam ca a încetat lupta cu viata, m-a strans de mâna si a mormait: JK: Grabeste-te! Vei pierde filmul! Eu: Tu la asta te gândesti?! Ce usurare ca traiesti!!! JK: Lasa-ma si du-te! Ai bani în buzunarul eu stâng! Eu: Nu am de gând sa plec! Te rog stai cu mine! JK: Voi pleca în scurt timp... Eu: NU! TE ROG! REZISTA! Voi chema ajutoare! Am sunat la ambulanta si am spus ca trebuie sa vina cat mai repede. Am lipsit doar 1 minut. Am vazut alergand spre mine cativa dintre bodyguarzii lui Jungkook! Eu: Ce bine ca ati venit! Acolo! În masina! REPEDE! - TRAGE! Eu: Pof...
În urmatoarea seunda simteam durerea în tot corpul! Am cazut la pamânt, urlând de durere! Am fost împuscata! Credeau ca eu eram aceea care îl ucisese pe Jungkook. Ochii mi se dadeau peste cap, iar puterea glontului îmi paraliza tot corpul. Din cap, pâna în picioare. Ma scurgeam usor pe pamânt, asa cum ploaia ce tocmai se pornise se scurgea printre ranile mele. Ma prabusisem pe pamântul rece, si usor, usor, închisesem ochii, pentru totdeauna. Murisem cu zâmbetul pe buze, reflectând la momentele petrecute cu Jungkook. Aveam înca biletul în mâna. Bilet rupt si patat de sânge.
Jane si Jungkook fusesera imediat transportati la spital, unde fiecare îsi primea tratamente diferite. Au fost ambii mutati în acelasi salon, unul lânga altul.
PESTE 2 ORE:
JK: Unde e Jane...? Spuse el cu ultimele cuvinte ramase. - A...A decedat. Spunând acestea, asistenta îi întoarce capul spre dreapta, unde se afla Jane. Cu greu, Jungkook apucase mâna rece si înca plina de sânge a lui Jane, iar, plângând, îsi trase ultima suflare... Jungkook încetase din viata.
[PERSPECTIVA TATALUI LUI JANE] : Draga mea, de ce m-ai lasat? De ce te-ai dus? Sper ca esti fericita unde esti acum, alaturi de mama si de iubitul tau... Ai sfârsit exact ca mama ta, împuscata din cauza sufletului tau pereche. Îmi vei lipsi...DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA!
