I Would Die Without You

~Capitolul 5~

     ...uşa nu se deschidea. Ugh! Logic! Tata încuiase! Eram într-o situaţie dată dracu, dar trebuia să merg să îmi văd idolii! Mai ales pe Jungkook! Mai ales că eram V.I.P.! Trebuia să existe o cale de ieşire, chiar dacă eram la etajul 19!
     Am urcat repede pe terasă, mai având doar 30 de minute până la concert, şi am privit după balustradă în jos! Voiam să vad dacă mai era o terasă dedesubtul meu ca să sar pe ea. Nu era problemă de vecini, le puteam zice orice. Normal că mă credeau. Dar jos nu mai era nimic. Nici macar un balcon, nimic!
     Eram aşa panicată! Puteam vedea marea de oameni ce intra în clădirea unde avea să se ţină concertul, nu puteam lipsi! Am aşteptat acest moment atât de mult!
     Brusc, mi-a venit o idee genială, care sigur putea ajuta! Îl întrebasem mai devreme pe tata când aranjase lucrurile mele în cameră, pentru că fusesem tot timpul cu el iar el mi-a spus că a vorbit de dinainte cu una dintre femeile de serviciu ale blocului, pentru ca în afară de noi, doar ele mai aveau chei de la casa noastră! Asta era! Perfect! Aveam şi numărul uneia lângă uşa de la intrare! Mai trebuia doar să sun şi să sper că ştie engleză....
     Spre norocul meu, ştia! I-am spus tot adevărul şi m-a înţeles, m-a lăsat să plec, dar mi-a spus că dacă tata o va aborda cu în legătură cu mine, îi va povesti tot! Am fost de acord, şi am plecat spre marea clădire!
     Peste vreo 10 minute am ajuns! În sfârşit eram acolo! La intrare mi-am spus numele, deoarece eram înregistrată în baza lor de date pentru achiziţionarea biletelor.
      - Da, o singură persoană! Cel cu care trebuia să vin m-a lăsat baltă...
     Am intrat. Locul acela era mult mai mult decât imens! Era colosal! Nu îmi credeam ochilor! Nu conştientizam încă ce mi se întâmplă, asta până când i-am văzut! L-am văzut! Era aşa perfect! Strigam pe acolo după Jungkook ca o descreierată ce sunt. Era totul ca un vis! Chiar înainte de terminarea concertului, cam pe la ora 11:12, fiecare membru îşi alegea pe cineva din public pe care să îl cheme pe scenă. Era ceva nou..mai mult ca un joc. Speram din toată inima sa fiu aleasă de Jungkook! Dar slabe şanse! Nici măcar chemată nu voi nu voi fi! D-apoi şi de Jungkook?
     JM: fata blondă de acolo!
     RM: băiatul cu ochii verzi, vino!
     J: fata din stânga, sus!
     SG: fetiţa din primul rând!
     V: Cea brunetă de acolo!
     JH: fata roşcată din spate!
     JK: umm...
Acum era şansa mea!
     JK: fata din primul rând....
Te rog spune mijloc!!! Îmi spuneam în gând.
     JK: ...dreapta!
Nu! Nu puteam crede! De ce ea? Mă uitam oare prea insintent? Oare nu mă vazuse? Imposibil! Eram la 1 metru de el! Mi-au dat lactimile..eran atât de geloasă! De ce nu eu?!
     Pe tot parcursul jocului, care consta în cunoaşterea idolilor mai bine, Jungkook se tot ştergea de transipaţie şi părea agitat. Se plimba de colo-colo fără vreo destinaţie. Ce ciudat!
     Deodată, vocea lui Jungkook se auzi spunând:
     - STOP! De ce trebuie să facem mereu cum vor ei? De ce trebuie să îi ascultăm mereu? Toată lumea la locurile voastre!
     Toţi din sală erau nedumeriţi şi nu ştiau ce se întâmplă.
     JK: Nu mai suport! Eu nu sunt robotul nimănui! De data asta voi alege eu, nu cei ce îmi dau comenzi prin cască!
      Nimeni nu înţelegea nimic! Ce era în neregulă cu Jungkook?