I Would Die Without You

~Capitolul 10~

     Am iesit din camera, am încuiat usa, si m-am apropiat de terasa. Am tras la o parte usa si i-am spus
     - Acum sunt gata!
A cascat ochii atat de mari când m-a vazut încât pareau sa nu îi mai intre înapoi în orbite!
     - Stiu! Arat uimitor! Nu e nevoie sa o mai spui, am zis eu cu un usor aer de aroganta.
     S-a apropiat de mine, mi-a dat buchetul, dupa care mâna, si am pornit usor spre directia unde elicoperul era aterizat. Nu ma puteam opri din zâmbit, la fel si el. Ma simteam exact ca la o nunta sau ceva! Atmosfera era asemanatoare, o adoram.
     L-am apucat de brat si i-am spus:
     - Îmi este frica!
     - Nu are de ce! Acum esti cu mine!
     - Esti sigur ca faci ceea ce trebuie? Stiu ca aveai repetitii la ora asta! Maine ai un concert important, spun eu încercand sa evit urcarea în elicopter.
     - Dar cine a spus ca nu voi repeta?
     În acel moment s-a oprit, m-a luat de ambele mâini si a început sa cânte melodia mea preferata "Euphoria". Simteam ca plutesc! Se uita direct în ochii mei, si selecta din melodie doar versurile ce reflectau exact sentimentele pe care le avea pentru mine! Mi-au dat lacrimile iar mâinile mele tremurau în cel mai tare fel.
      Dupa ce a terminat de cântat, l-am luat în brate si i-am soptit :
     - Nu voi lasa niciodata pe nimeni sa ne desparta! Te-am iubit din primul moment, doar ca nu am putut percepe ceea ce mi se întâmpla!
     Mi-a spus ca orice s-ar întâmpla, va fi mereu acolo pentru mine, si ca nu îi pasa de nimic altceva decât de persoana mea. Am zâmbit usor, iesindu-mi la iveala gropitele, l-am apucat din nou de brat, si i-am spus "Sunt pregatita"!
     S-a urcat primul în elicopter, dupa care mi-a dat mâna sa urc. Nu era prea mult loc, iar cum eu aveam rochia cât toata încaperea, si mai eram si pe tocuri, mi-a aranjat-o el si m-a ajutat sa ma asez.
JK: Nu ai idee cât de norocos sunt!
     Eu eram ceva gen "What? Tu esti ala norocos?! Omule iubitu' meu are elicopter ce vrei mai mult?"
Eu: Oppa... spun eu si îi fac semn spre mâna mea
     Si-a dat seama ce voiam sa zic, si m-a luat de mâna.
JK: Tine-te bine! Decolam! Esti pregatita? 3,2,1! Acum!
Eu: Nu! Opreste-te! Nu pot! Tata o sa...
JK: Tine-ma de mâna!
     Nu l-am tinut de mâna, în schimb l-am îmbratisat cât de strâns am putut, pentru ca elicopterul se clatina grav! Am început sa ma panichez si sa respir repede!
Eu: IMI E FRICA! OPRESTE!
     Auzind acestea, Jungkook m-a tras mai înspre el si a început sa ma mângâie pe cap.
     Eu: Asta nu ma calmeaza! În momentul asta nu m-ar putea calma absolut nimic! Jungkook tu macar îti im...
     Nu am mai apucat sa spun ceea ce aveam de spus ca i-am simtit mâinile pe obrajii mei.
     Eu: Ce faci?
     JK: Asta te va calma?
Si brusc si-a lipit buzele de ale mele. În sfarsit le puteam simti! În sfâsit puteam simti atingerea lor fina! Simteam frisoane în tot corpul, mi se oprise circulatia sângelui,iar mintea mea se golise complet! Nu ma mai puteam misca, era totul prea frumos sa fie adevarat, dar eu nu l-am sarutat înapoi...Peste câteva clipe, când elicopterul se stabilizase, Jungkook s-a oprit, si râzând si-a lasat privirea în jos.
     L-am plesnit peste fata, din impuls, pentru ca tata ma învatase asa, dar când si-a ridicat privirea spre mine si mi-am dat si eu seama ce am facut, l-an prins cu ambele maini de gât si l-am tras aproape de buzele mele, saruntându-l si eu la rândul meu. Mi-a raspuns sarutului, si am tor continuat pâna când am fost întrerupti de pilot, care ne anuntase printr-o statie ca în dreapta noastra era o cladire frumoasa, pe care trebuia sa o vedem. Era într-adevar una impresionanta, dar preferam buzele lui Jungkook...
     Dupa ce am trecut de cladire, tot drumul am fost tacuti si nu ne-am privit.
    Peste zeci de minute de tacere, am spart gheata si i-a spus: