MIRRYAM | 1

2. "Derya"

Derya. Draga mea, Derya. O prietenă foarte bună, care acum ceva timp s-a mutat aici cu familia ei. I-am uitat chipul de când nu ne-am mai văzut.
I-am sărit direct în brațe, ea strângându-mă la rândul ei.

— Mirryam, ești chiar tu? țipă ea fericită.

— Normal! Sunt așa fericită să te văd! Nu îmi vine să cred că suntem la același liceu! zic zâmbind.

— Nici mie nu îmi vine să cred... Am crezut că nu o să te mai văd vreodată!

Lizza era lângă ușa clasei, așteptând ca eu să îi fac cu cunoștință cu Derya.

— Derya, ea este Lizza. Am stat împreună la ora de biologie și mai târziu mergem la un suc ca să ne cunoaștem mai bine. Ai vrea să vi?

— Dacă nu am prea multe teme, cred că vin și eu.

— Ce teme? Cine face temele din primele zile de liceu? râde Lizza.

— Eu, fiindcă am multe de recuperat.

— OK, OK! Am înțeles! Oricum, dacă nu puteți, ne vedem în weekend! dă Lizza din umeri.

— E imposibil să nu ne vedem... Te voi ajuta eu cu temele chiar dacă nu ai aceleași ore ca mine, doar ca să poți veni. Te rog, Deryaaa! îmi încrucișez degetele.

— Uff... bine.

După școală...

Am ieșit din liceu, luându-mi la revedere de la Derya și Lizza.
La porțile școlii mă aștepta mama, să mergem acasă. Am urcat în mașină și am pornit. Nu a durat foarte mult, fiindcă nu stau chiar așa departe de liceu. Dintr-o dată, mama întrerupe liniștea.

  — Și? Cum a fost în prima zi? zice zâmbind.

— Bine! Mi s-a întâmplat un lucru destul de tare. Pe lângă faptul că mi-am făcut o prietenă nouă, Derya Dobre e la același liceu ca și mine.

  — Derya? Prietena ta din Belgia? Super! Mă bucur că ai pe cineva cunoscut alături de tine. Oricum tu ești o fire destul de sociabilă și nu m-am îndoit de tine, în legătură cu prieteni.

      Zâmbesc, apoi mă uit pe geam.

  — E bine să îți faci prieteni noi! Dar e bine și că te-ai întâlnit cu Derya... mai ales că sunteți prietene de mult timp.

  — Mie-mi spui? o întreb, apoi mama oprește mașina în fața blocului. Îmi era destul de dor de ea!

      Ne-am dat jos din mașină și am urcat scările blocului. Cum am intrat pe ușă, Sarra a venit și m-a luat în brațe. Era cam tristă, așa că am întrebat-o:

— Ce s-a întâmplat, Sarra?

— Oh, Mirry! Colegii mei își bat joc și râd de mine!

— De ce râd de tine? întreb mirată.

  — Au râs azi de codițele mele. Am încercat să îmi fac singură niște cozi împletite, dar au început să râdă! Îmi ziceau că sunt urâtă și că nu îmi stă bine, așa că le-am desplietit.

  — Nu-i nimic! Nu trebuie să îi asculți! Unii pot fi destul de răutăcioși, dar tu trebuie să le faci față, scumpo! Tu știi bine cât de frumoasă ești, în orice fel posibil.

  — Te iubesc, Mirry! zice zâmbind.

  — Și eu, surioara mea, dar acum dacă mă scuzi, trebuie să mă duc să mă pregătesc!

  — Unde te duci?

— Mă duc la un suc cu fetele!

— Să nu întârzi mult!

— Nu întârzi, la 8 sunt acasă!

  — Bine! aprobă și ea din cap.

După ce am terminat de vorbit, am plecat spre cameră să mă pregătesc.
M-am îmbrăcat cu o pereche de blugi negri rupți in genunchi si cu o bluză roșie scurtă, am aplicat puțin tuș pe linia ochiului, iar buzele le-am uns cu un luciu de buze transparent, apoi mi-am luat adidașii și am pornit spre cafeneaua de care am vorbit pe Messenger.
      Am pornit la drum grăbită, fiindcă am întârziat destul de mult.