MIRRYAM | 1

18. "În brațele sale"

    După ce petrecerea se termină ca oricare alta, planul era ca toată lumea să plece la casele lor. Eu nu aveam unde să plec. Nu o găseam pe Derya, fiindcă după petrecere trebuia să plecăm la ea. Lizza nu a venit la petrecere, deci nu mă pot duce să dorm nici la ea. Eram încă pe canapeaua din living, stând în fața televizorului aprins. Dintr-o dată, aud cum o ușă se trântește. Îmi îndrept privirea în sus, să văd cine ieșise din cameră și bineînțeles că era Mike.

     Obrajii mei au luat foc când am văzut priveliștea din fața mea. Nu avea tricoul pe el. I-am putut vedea fiecare mușchi încordat din corpul său atunci când cobora scările. Mă uitam la abdomenul său bine lucrat, cum strălucea cauza picăturilor de apă și simțeam cum temperatura din cameră creștea la fiecare pas pe care îl făcea spre mine. Are o pereche de pantaloni scurți de trening, lăsați mai jos decât trebuie, lăsând la vedere V-ul de sub abdomenul său perfect.

    - Vrei să îți dau ceva de băut? Văd că ești cam roșie în obraji, ți-e cald? mă trezesc din transă și observ că stă în fața mea.

    - Eu...adică, mie? Cald? Da, puțin!

    Se duce și ia două sticle de Coca-Cola din frigiderul de după bar, și vine cu ele spre mine. Simțeam că mai aveam puțin și inima mea va sări pe a lui. Am răsuflat, încercând să mă calmez, dar eșuez. Era singurul băiat fără tricou care a stat așa de apropiat de mine.

    - Nu ai putut să îți pui un tricou pe tine înainte să cobori? întreb în final, necontrolabil.

   Mike s-a întors spre mine, deja zâmbind ca și cum știa deja cum mă simt cu el în ipostaza asta. Când mi-a întins sticla de suc m-a păcălit și a aruncat-o pe canapea, luându-mă pe mine de mână și trăgându-mă aproape de el.

    - Rămâi în seara asta aici? mi-a șoptit el în ureche.

   - Nu am unde să mă duc...toată lumea a plecat, inclusiv Derya, iar cel mai probabil mi-am uitat telefonul acasă ca să o sun.

   - Înseamnă că ești a mea toată noaptea? mâinile sale se duc puțin mai jos de talia mea, iar eu mă încordez în brațele sale.

    - Mike...nu te gândești că e cam prea devreme pentru așa ceva? mă uit în ochii lui, iar el dă drumul din brațe.

    - Cum adică? E devreme la 17 ani? Pe bune? se depărtează încet de mine, iar eu mă încrunt.

    - Nu acum! Nu sunt pregătită! dau din umeri, iar el pufnește pe nas, ceea ce mă irită.

    - Serios? spune ridicându-și sprânceana.

    - Da, spun timidă.

      Mă simt jalnic. Mă așez pe canapea, apoi mă uit în altă parte. Am spus adevărul. Oare prefera să-l mint și să mă arunc în brațele lui ca toate celelalte?
      Observ cum se rezemă de blatul de bucătărie, plin de pahare din plastic, apoi oftează adânc, dar se întoarce fulgerător la mine și se aruncă pe canapea lângă mine.

    - Mirryam, nu mă înțelege greșit, doar că am rămas surprins. Ești prima care mă refuză și nu am știut cum să reacționez.

        Nu spun nimic, doar îmi încrucișez mâinile la piept și îi evit privirea, care o caută disperată pe a mea.

      - Chiar nu am vrut să reacționez așa. Nu știu ce m-a apucat...te rog, nu fi supărată pe mine...nu suport să te văd tristă, mai ales din cauza mea. E a doua oară în seara asta când te fac să te simți așa, iar asta îmi dovedește faptul că nu te merit! vorbele sale îmi provoacă un gol imens în stomac, așa că mă întorc cu fața la el și observ că e de-a dreptul dezamăgit.

- Hei, spun și îi apuc mâna. Nu spune asta. S-a întâmplat. Ai greșit, cu toții greșim. Doar că trebuie să aștepți până mă simt pregătită, iar atunci o las să se întâmple de la sine! mă uit în ochii săi albaștri, iar el se apropie de mine mai mult, apoi își așează capul pe umărul meu.

- Iartă-mă! șoptește, apoi își încolăcește brațele puternice pe talia mea.

- Se pare că voi rămâne aici...dar nu am în ce să dorm. Probabil voi rămâne cu rochia asta, și așa nu-mi plăcea așa de mult.

- Ei, haide! O-i fi eu ipocrit, dar nu atât de tare încât să nu îți împrumut ceva în care să dormi! râde el, apoi buzele sale umede fac contact cu pielea de pe gâtul meu, scurt.

Îmi sărută fruntea, apoi ne ridicăm de pe canapea și mergem spre scări.
Odată ajunși în cameră, primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost un șifonier mare, care se întindea pe tot peretele din stânga. Mi-am pus mâna uimită la gură, apoi am început să merg încet spre patul la fel de imens.

- Ce? chicotește, apoi închide ușa după el.

- Ai haine în tot șifonierul?

- Nu! Nici măcar jumătate nu e umplut. Dar poate într-o zi, o să fie și hainele tale pe acolo!

Eu râd, apoi mă uit la el, care are ambele sprâncene ridicate.

- Ah, nu ai glumit?

- Nu! Vorbeam serios! Dar mă gândeam că o-r să fie și pe jos, știi...

- Haha! Ce am mai râs! zic sarcastică, și îmi dau ochii peste cap.

- Știu, sunt foarte amuzant! râde și se apropie de mine, dar se oprește pe loc. Iubito, am uitat să încui ușa de la intrare, mă întorc imediat.

După ce a închis ușa, m-am dus repede la dulapul lui să văd cu ce mă pot îmbrăca.
Oh, am găsit!
Am luat o pereche de pantaloni scurți și un maiou mai larg de-al lui. Mi-am dat rochia jos, mi-am pus maioul pe mine, și mai aveam pantalonii, dar atunci s-a pus golanul să deschidă ușa, fix când eram încă în lenjerie intimă. M-am speriat, așa că am tras de maiou în jos.

- Iubito, nu te rușina! Dacă vrei nu mă uit! spune, punându-și mâinile la ochi.

Am tras de pantaloni în sus rapid, apoi mi-am pus mâinile în șolduri.

- Gata! Poți să deschizi ochii!

- Arăți ca mine! spune râzând. Acum e ciudat să mă sărut pe mine! zice și vine spre mine, apoi îmi apucă talia și mă trage spre el.

- Îmi poți da mie maioul ăsta?

- De ce? râzând.

- Miroase ca tine...

- Mă ai pe mine deja! îmi sărută fruntea, pentru a mia oară în seara asta.

- Știu, spun căscând, apoi îmi așez fruntea pe pietul să tare.

- Hai să te băgăm la culcare! spune el luându-mă în brațe, iar eu mi-am încolăcit picioarele pe talia lui, sărutându-l pe frunte.

- Bine!

Ne-am trântit amândoi în pat, acaparați de somnul adânc. A pus pătură groasă de pe pat de mine și m-a cuprins cu brațele din nou. Eu m-am întors cu fața la el și mi-am pus capul și mână dreaptă pe pieptul lui. M-a sărutat pe buze lung, iar de aici nu îmi mai aduc aminte nimic...cel mai probabil...adormisem amândoi...