MIRRYAM | 1

35. "Mike?"

     Nu pot să îi fac asta lui Mirryam. O parte din mine deja mai speră că se va trezi într-o bună zi, dar cealeilalte i-a murit speranța. Simt că o să fac o greșeală imensă. Am băut și habar nu am ce fac în momentul ăsta. Nici nu știu de ce am acceptat să vin cu tâmpita asta aici, într-o cameră oarecare și...ce Dumnezeu? Mă sărută? Am împins-o, iar ea mi-a aruncat o privire furioasă.

     - Iubitule, s-a întâmplat ceva? se uită în ochii mei, încercând să mă sărute din nou.

     - Să nu îndrăznești să îmi spui așa sau iau scaunul de la birou și îl rup pe spatele tău! Marș de aici! spun, apoi fata pleacă speriată.

    Mi-am băgat mâinile prin păr, apoi am luat hanoracul meu negru și l-am băgat pe cap. Nici nu am realizat că m-a dezbrăcat așa de repede. Am ieșit rapid din camera aia afurisită și am coborât scările amețit pentru a mă duce să mai iau o bautură. Nevoia mea disperată de a uita ce am făcut adineauri e și mai mare. Cum am acceptat ca altcineva să pună gura pe e mea în afară de Mirryam? Am băut prea mult, dar mai vreau.
    După cinci ore de respirat fumul țigărilor pe nări și de dat cât de multe shot-uri de Tequila pot, m-am oprit. E miezul nopții deja și simt că leșin. Nu am mai petrecut așa de câteva luni, de fapt, de când am cunoscut-o pe Mirryam. Ea m-a schimbat, cel puțin o parte din mine, dar se pare că vechiul eu nu dispare niciodată, de asta mă urăsc atât de tare.

    În dimineața următoare, m-am trezit din somn, iar privirea mea s-a îndreptat spre ea. Încă are ochii închiși. Se pare că aseară am adormit pe fotoliul din camera ei de spital. Am încercat să mă ridic, dar o amețeală puternică m-a acaparat. Petrecerea aia a fost prea mult pentru mine, dar nu mă împiedică nimic să mă duc la încă una.
    Miros a țigări și a bautură. Oare cum m-au lăsat asistentele să intru aici aseară? Nu știu și nu contează! Contează că aseară eram pe cale să o înșel.
      M-am apropiat încet de patul ei, apoi așezându-mă pe margine. I-am luat mâna într-a mea și i-am sărutat-o, cerându-i scuze pentru că am fost un nenorocit care mai avea puțin și își înșela iubita pe care l-a acceptat așa cum era.
    Aparatul de lângă noi a început să bipăie din ce în ce mai tare, și m-am uitat să văd ce se aude. Pulsul ei accelera din ce în ce mai repede. M-am grăbit pe hol să aduc o asistentă, găsind una prin apropiere.

      - Ce s-a întâmplat? întreabă ea, începând să alerge.

     - Nu știu! Verifică dacă totul e în regulă!

     - Trebuie să chem doctorul! Cred că se întâmplă ceva cu ea! Mai bine ai ieși din cameră până doctorul o va verifica! zice și își aduce telefonul la ureche.

     Ăsta nu e un moment să fiu încăpățânat, așa că am dat din cap aprobator și am ieșit. Doctorul a venit imediat după, foarte grăbit, intrând ca vântul pe ușă. Sper ca totul să fie în regulă. Sper că Mirryam a mea nu va păți nimic.
     După ceva timp de așteptat, asistenta a ieșit din cameră, uitându-se la mine cu un zâmbet larg deschis.

    - S-a trezit? zic, apoi ochii mei plini de cearcăne au început să se umezească de fericire.

     - Nu! Doar m-a sărutat doctorul și... Normal că s-a trezit! Ai avut așa mare noroc!

      Am pus mâna pe mânerul clanței, dar asistenta m-a apucat de braț.

      - Ce faci? Lasă-mă să intru! îi spun printre dinți, dar pe ea nu o afectează furia mea.

      - Nu știu dacă e o idee bună!

     - Adică? Nu își aduce aminte de mine?

     - Nu știu ce veste să îți dau! Lasă să iasă doctorul și vom vedea atunci. Trebuie să îi sunăm părinții. Ei trebuie să fie primii care află vestea...

       - Păi, eu... Dar...

      - Fără nici un "dar"! Nu am voie să încalc regulile sau voi fi dată afară! Și nu vreau să îmi pierd slujba, doar din cauza unui copil fără minte.

    Am închis ochii și am tras aer în piept ca să îmi pot potoli furia. Nu îmi place să ascult ordinele altcuiva, dar acum mă oblig să nu fac vreun scandal.
    Accept ideea jalnică de a tace din gură, apoi mă așez pe banca de așteptare din capătul coridorului. Dacă părinții ei vin, atunci voi lăsa capul în jos și mă voi preface că dorm și asa poate nu mă cunosc.
      Peste câteva minute, părinții ei apar, iar doctorul îi întâmpină imediat. Pe ei îi lasă, dar pe mine nu. Sunt atât de nervos din cauza gândului ăsta.
     Erau așa grăbiți că nici nu m-au observat. Se pare că Sarra nu a venit cu ei. Dacă era ea, mă dădea de gol. Șireată mică. Seamănă cu Mirryam.
      Am așteptat prea mult. M-am plictisit. După aproape o oră, părinții ei pleacă din cameră, iar mama ei are un zâmbet imens pe față. Atunci când m-am certat cu domnul Stark, nu a zi nimic, iar atunci când mi-a zis să mă îndepărtez de ea, mamei ei i-a căzut fața. Nu se aștepta, dar e clar că nu o să mă mai apropii de ea dacă se vor muta în Denver.
    M-am ridicat de pe canapea, iar când am vrut să intru la ea, doctorul mi-a ieșit în cale.

   - Domnule doctor, îmi puteți spune cum e?

    - Cine ești? Membru de familie?

     - Iubitul ei...fostul..habar n-am! Ceva apropiat oricum!

    - Ți-ai pierdut și tu amintirile ca ea? Pentru că nu mai știi ce esti pentru ea?

    - Trecem printr-o perioadă destul de...grea și ciudată. Stați? Ați zis că și-a pierdut amintirile? De cât timp?

    - Păi... Se pare că și-a adus aminte de părinții ei, dar nu știu dacă își va aduce și de tine! Încearcă! Nu îți pot da un răspuns exact... Se pare că va trebui să îi aduc un psiholog ca să vedem ce își mai aduce aminte. Te la să intri, dar promite-mi că nu stai mult cu ea, fiindcă de-abia a putut să vorbească și cu mine sau cupărinții ei. Obosește foarte repede.

     - Bine! Mulțumesc!

      Am călcat în acea cameră și practic nu puteam să îmi imaginez ce reacție va avea. Ochii ei se măresc, apoi s-a încruntat. A început să zâmbească, dar nu era zâmbetul ei larg și obișnuit. Focul dinăuntrul meu parcă a fost aprins, iar speranța mea se pare că vrea să se întoarcă. Oare și-a amintit de mine? Mă mai iubește? M-am apropiat de patul ei, iar ea a început să râdă și să se uite la mine ciudat.

       - Mike?

Se pare că am încercat să vă fac o surpriză și să postez capitolul mai repede! Ați avut noroc fiindcă azi am fost mai liberă! Sper că v-a plăcut!