MIRRYAM | 1

16. "Cadoul"

   ...o cutie. Se auzea cum a scos-o din buzunar.

   - Poți deschide ochii acum!

    - O cutie? întreb când privirea mea se lipezește.

    - Deschide-o, prostuțo! spune el râzând.

    - Ce o fi? spun eu chinuindu-mă să o desfac. Nu pot să cred!

   - Îți place? se uită în ochii mei, zâmbind dulce.

    - Normal! Cum să nu îmi placă? spun eu fericită.

    Când am deschis cutia, am văzut o brățară subțire de argint, cu inițiala numelui meu și a lui, unite de un infinit.

     - E așa frumoasă! o admir.

     - Mă bucur că îți place!

      - Sărută-mă! i-am ordonat prima dată asta, dar îmi doream să o spun de mult.

      - Abia așteptam să spui asta!

   Am zis eu că mă răzbun eu în seara asta pe el, dar nu i-am putut rezista. După ce sărutul nostru s-a încheiat, am întins mâna către el, dându-i brățara să mi-o pună la încheietura mâinii dreaptă.

     - Voiam să îți zic ceva! spun timidă.

     - Uimește-mă!

     - Tu ieri seară ai zis că simți ceva puternic pentru mine, așa că și eu m-am gândit bine la lucrul ăsta. Știu că e prea devreme, dar trebuie să o spun, fiindcă simt nevoia. Mike, te iubesc!

    - Oh, și eu te iubesc Mirryam! Sunt un laș că nu ți-am spus eu asta aseară, dar nu eram sigur de ce reacție vei avea!

        Mă uit în ochii lui, apoi mă ridic mai mult și îmi așez buzele peste ale sale, delicat.

     - Ar trebui să mergem! mă retrag, de parcă ar fi prima dată când l-aș fi sărutat.

     - Bine, iubito!

     M-am înroșit în obraji. Tot drumul m-am uitat la el, și am simțeam că am nevoie să îi spun o întrebare:

      - De ce? De ce eu?

       - Poftim? mă întreabă încruntat.

      - De ce m-ai ales pe mine? repet cu greu.

      - Nu e o întrebare grea, e una foarte grea! În ziua în care te-am văzut prima dată, m-am adresat urât și mi-a părut rău, mai ales când ochii tăi lucioși i-au întâlnit pe ai mei și ți-ai cerut scuze. Atunci am simțit prima dată sentimentul de vinovăție, după o perioadă lungă de timp. În ziua aia nu mă simțeam deloc în stare să-mi activez sentimentele pentru cineva. Voiam să mă răzbun pe tine, pentru faptul ăsta, dar nu credeam că te voi mai vedea vreodată. În schimb, în timp ce hoinăream pe drumuri ca să-mi iau țigări, vocea ta mi-a răsunat în urechi, atunci când vorbeai cu ciudații ăia. Am observat că erai blocată între ei, așa că am simțit nevoia să te apăr, ceea ce nu am mai simțit niciodată. Iar când le-am demonstrat celor doi că "erai a mea", și ți-am simțit buzele fine, am crezut că nu poate să fie adevărat. Starea mea s-a schimbat radical, iar de atunci nu mai sunt "vechiul eu". De fiecare dată când mă cert cu tata, Harry, sau oricine, mă gândesc la tine și toți nervii mei se spulberă.

    - Serios? spun eu topită, cu ochii în lacrimi.

    - Nici eu nu m-am așteptat să mă înmoi atât de tare! De când ai apărut în viața mea, mi-ai întors lumea peste cap, Mirryam! spune el, dându-se mai aproape de mine.

    - Acum poți să zici, te rog, că sunt a ta?