28. "Kemi"

8.1K 276 21
                                    


     Capitolul trecut...

    Ușa de sus s-a deschis, iar câțiva pași repezi s-au auzit spre scări. Mirry a coborât repede spre mine, sărind direct în brațele mele.

    - Iubire, de ce ai stat așa de mult?

    - De-aia! spun și scot cățelul de la spatele meu.

       Prezent...

    - Iubitule! Nu pot să cred! își pune mâna la gură uimită. Îmi vine să plâng de fericire!

     - Nu, iubire! Nu plânge! Îl duc înapoi dacă plângi! spun, iar ea zâmbește, apoi îmi dă un pumn în umăr.

    - Nu! Lasă-mi-l! O să avem grijă amândoi de el sau ea?

     - E o ea!

Zâmbetul ei îmi încălzește inima instant.

    - Mi-a venit o idee de nume! spune după o scurtă pauză.

     - Care iubire?

     - Kemi! ochii ei caprui stralucesc mai tare ca oricand.

* (→Mi"ke"+"Mi"rryam) *

      - Îmi place!

    - Kemi, micuța Kemi! Mulțumesc, iubitule! Părinții niciodată nu m-au lăsat să am un animal de companie.

     - O să o țin la vilă. Mai vi pe acolo după școală și stai cu ea cât vrei! spun, iar ea dă din cap afirmativ.

     - Bine, iubire! Am văzut că ai luat și boluri și mâncare! Hai în cameră.

     - Bine, țigarea mea! imi aduc aminte de gluma noastra.

       Cred ca o sa-mi ramana in minte toata viata.

     - Mă mai fumezi? intra si ea in joc, razand.

     - Mereu! spun, apoi mă duc la ea și o sărut apasat.

    Cred că mi-am creeat o obsesie. Nu îmi mai trebuie nici o țigare, ea este singura și unica pe care aș fuma-o toată viața. Și e numai a mea. Toată. Din cap până în picioare. Doar mă uit la ea și nu îmi imaginez scopul meu în viață fără ea. Dacă ar pleca, o bucată din mine se va duce odată cu ea și niciodată nu voi mai fi întreg. Ea e singurul lucru care mă face fericit. Ea e singurul lucru care mi-a luminat viața. Doar zâmbetul ei îmi umple inima de fericire.
    M-a luat de mână și am urcat sus. În cameră a pus pătuțul cățelului pe jos și l-a așezat acolo. Ne-am dezbrăcat de haine, iar ea a dormit în costumul pe care i l-am luat de ziua ei. Eu mi-am luat direct o pereche de pantaloni pe mine, iar fiindcă eram obosiți amândoi, ne-am trântit în pat.
Mirryam a venit și s-a pus cu capul pe pieptul meu. Îi puteam simți respirația caldă și accelerată pe abdomenul meu. Și-a ridicat capul de pe pieptul meu, s-a uitat la mine lung, iar lumina lunii i se așternea pe față. Apoi s-a apropiat de fața mea, mișcându-și mâna catifelată pe obrajii mei. Un zâmbet atât de cald i-a apărut pe față. S-a dat mai aproape și m-a sărutat, presându-și corpul firav peste al meu. Mâinile mele i-au apucat talia îngustă și s-au strecurat pe dedesubtul costumului ei din dantelă.

Liniștea dintre noi era orbitoare.

   Singurele sunete care se auzeau, erau respirațiile noastre greoaie. Îi dădeam părul de pe față, în același timp ridicându-mă de pe pernă. Ea și-a încolăcit picioarele în jurul taliei mele, iar degetele îi erau înfipte în părul meu. Săruturile mele scurte și mărunte pe gâtul ei, o făceau să tremure. Atunci a fost singura dată în viață când mi s-a făcut pielea de găină. Buzele ei fierbinți îmi cutremurau tot corpul. Inima mea a început să o ia la trap, iar dintr-o mișcare bruscă m-am urcat eu peste ea. Săruturile noastre deveneau din ce în ce mai sălbatice, dar nu ma puteam opri.

     - Sunt așa fericită că exiști! îmi șoptește.

      - Și eu sunt așa fericit că ești lângă mine în orice moment. Ai avut dreptate Mirryam, nu am știut ce e aia iubire sau fericire până când ai apărut tu.

      - Taci și termină ce ai început! chicotește, iar eu mă năpustesc asupra buzelor ei din nou.

     Așa s-a încheiat noaptea noastră, prin nenumărate săruturi, mâinile mele care se plimbau pe tot corpul ei si dinții ei infipti in buzele mele.

***

    De dimineață ne-am trezit prinși unul de altul ca într-o capcană de iubire nedespărțită. M-am ridicat ușor de lângă ea, iar spre mirarea mea nu s-a trezit.

"Hmm... Azi e Crăciunul?" "Dap..."

    Mi-am schimbat pantalonii, am băgat un tricou rapid pe mine, iar când eram pe cale să plec din cameră, am simțit-o că s-a mișcat. Nu m-am mișcat deloc, fiindcă nu voiam să o trezesc dacă încă dormea. I-am simțit mâinile pe cureaua blugilor mei.

     - Te-ai trezit? spun zâmbind.

     - Da, zice ea somnoroasă.

Am luat-o pe sus și am pus-o înapoi în pat.

     - Iubire, nu vreau să mai dorm!

     - E 06:00 dimineața. Eu nu mai am somn și voiam să plec să fumez. E a treia zi de când nu am tras din vreuna.

     - Hai vino și stai lângă mine să dormim amândoi!

      - Sunt îmbrăcat deja!

     - Te dezbrac eu dacă vrei! spune și îmi face cu ochiul.

      - Nu, fiindcă după îți pierzi somnul, oricât de tentant ar parea asta.

     - Prima dată când refuzi! spune rânjind, apoi se trântește pe perne.

     - Ia-o pe Kemi! spun și mă duc spre cățelușă.

    - Vino la mine, Kemi! Tati nu vrea să stea cu noi! Nu-i așa că e rău? spune, apoi ia cățelușa din brațele mele și se joacă cu ea.

      - "Tati"?

     - Aha.

      - Îmi place cum sună!

      - La 19 ani îți place cu sună "tati"? ridică o sprânceană la mine.

      - Fac 20 în curând! dau din umeri.

     - Hai, du-te și fumează! Ne vedem mai încolo, dar ratezi ocazia când fac baie!

      - La naiba, Mirryam!

     - Asta e, iubire! Apropo, Crăciun fericit! Paaaaa! se ridică din pat și vine spre mine, apoi îmi deschide ușa.

    - Crăciun fericit și ție, mai vorbim noi! îi arăt degetul arătător.

     - Știu că nu poți să stai supărat pe mine, iubire!

    - Bla, bla! zic, în timp ce ies.

    - Și eu te iubesc! spun, apoi închide ușa după mine.

    Am ieșit din dormitor, apoi m-am îndreptat spre ieșire. Mi-am aprins o țigară și am început să trag din ea cu o poftă nestăpânită. Nu am fumat de 3 zile și zici că-s mort.
Am plecat până la mașină să caut un pix, și am găsit pixul lui Mirryam de la școală. Apoi...


    ❌Ce va face Mike cu pixul? Veți vedea data viitoare❌
    Mulțumesc că ați urmărit și acest capitol!💞

MIRRYAM | 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum