MIRRYAM | 1

21. "Mama, el e iubitul meu"

...era o pereche de cisme negre cu blăniță. În cealaltă pungă era o pereche de pantaloni roșii și un pulover negru împletit, iar în a treia pungă, o pereche de urechi ca de pisică. M-am uitat la Mike, foarte mirată.

     - Îți plac?

     - Le ador! îi zâmbesc și merg spre el. Dar totuși, e prea mult!

    - Mă bucur că îți plac! Și nu contează atâta timp cât tu ești fericită. Acum fugi sus! mă ciupește de fund, iar eu mă ridic ca arsă de pe piciorul lui, apoi îi arunc o privire urâtă.

   Am plecat repede spre scări, urcându-le cu viteză. Am închis ușa camerei și am început să mă îmbrac. După ce am terminat, m-am dus la oglinda dulapului să văd cum stau pe mine.

    Mike chiar are gusturi bune la haine!

Am ieșit pe ușa camerei și mi-am îndreptat privirea spre Mike, ale cărui buze tremurau, încercând să murmure ceva. Am coborât scările, dându-mi părul pe cealaltă parte a capului, prefăcându-mă ca sunt vreo divă. Când am ajuns în fața lui, se uita foarte mirat la mine. A început să râdă, iar gropițele din obrajii lui au ieșit la iveală. Mă topisem instant. De ce trebuie să fie atât de frumos?

     - Ce a fost cu mersul ăla? râde și mă trage mai aproape de el.

     - Doar glumeam! Nici mie nu îmi place să merg așa...

      - Mhm...

       Îmi apucă talia, apoi mă lipește de abdomenul lui și își lipește buzele de ale mele, în timp ce își bagă degetele prin părul meu.

     - Ar trebui să mergem, se face târziu! mă uit în ochii lui albaștri, apoi îmi dezlipesc fruntea de a lui.

     - Știi că te iubesc, nu? golul meu din stomac de face și mai mare.

     - Și eu te iubesc! îmi mai fură un sărut scurt pe buze, apoi mă apucă de mână și ne îndreptăm spre ușă.

*

    Ajunși în fața blocului, Mike m-a sărutat subtil pe obraz, apoi am ieșit din mașină și am plecat spre bloc, în timp ce el a plecat cu viteză de pe loc. Am urcat scările, iar când am pus mâna pe clanță, cineva mi-a luat-o înainte și mi-a deschis ușa.

    - Mirryam? Ai ceva să-mi spui? mama e vizibil nervoasă, iar ochii ei mă studiează. Ai și haine noi...

    - Mama...eu...Pot să explic! mă bâlbâi, iar ea închide ușa în urma mea.

    - Vorbește! se răstește.

    - Promite-mi că nu te superi și că nu o să țipi la mine!

     - Mirryam, nu stau să mă rog de tine!

    - Știi băiatul de care ți-am povestit că am avut câteva incidente cu el, dar și cu iubita lui, sau fosta...?

     - Așa! Ce e cu el? își încrucișează brațele la piept și se holbează la mine.

      - Păi, mama, el e...iubitul meu! îmi mut greutatea corpului de pe un picior pe altul.

      - Poftim? ochii ei mai au puțin și ies din oribite.

     - Da...Te rog nu te supăra pe mine!

     - De unde până unde? Cine e? De ce el? mama intră în bucătărie, iar eu o urmez.

    - Vrei să îți povestesc de unde a început totul? mă încrunt, iar ea oftează.