Soarele și întregul pământ

Încălțări

Ți-am oferit cu cel mai mare drag,
Perechea mea de încălțări,
Iar hazliu le-ai acceptat,
Atât de simplu, atât de lacom.

Pentru o perioadă chiar,
Le-ai purtat cu bucurie,
Și apoi tu ai plecat,
Luându-le de lângă mine.

Nu e neaparat de ele,
Și nici faptul că merg goală,
Nu mă doare, nu mă-apasă,
Nici nu ustură, sau toacă.

Totuși, picioarele încep a mă durea,
Când tot calc în amintirea ta,
Cea în-care tot apari,
Cu acel zâmbet ordinar,
Atât de simplu,
Atât de dureros,
Chipul tău mi-e prea de prisos,
Dar orișicât aș încerca,
Tot mă lovesc de amintirea ta,

Încă mă împiedic de ea.