Soarele și întregul pământ

Tu n-ai știut

"Pe lângă plopii fără soț
Adesea am trecut;
Mă cunoșteau vecinii toți -
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lumea toată-nțelegea -
Tu nu m-ai înțeles.

..."

- Mihai Eminescu

Și de-nțeles s-o fi făcut
Mai departe aș fi mers;
Să mă vezi, chiar și tăcut -
Jur, aș fi înțeles.

Naivă și-ndrăgostită
Am așteptat precar;
Dovada cea preafericită -
Am așteptat zadar.

Prea târziu m-am lămurit
Degeaba eu te-am primit;
În inima și sufletul -
În foametea și gustul.

Demn nu ai știut să fii
Știai doar copilării;
Eu cuminte-am așteptat -
Tu în schimb, doar te-ai jucat.

În horă-acum tu vei sări
Însă singur vei mai fi;
Eu dansez cu-altcineva -
Și sunt fericită-așa.

Căci iubită-s prea frumos
De-un flăcău dulce, mieros;
Ce mă vrea exact cum îs -
O tâlhară de surâs.

Tu vei fi un simplu om
Eu nu voi mai ști de dor;
Împreună despărțiți -
Eu râzând, tu suferind.

Soarta ți-a venit de hac
Nu îți va mai fi pe plac;
Iubindu-mă tu n-ai putut -
Mai degrabă n-ai știut.

Și de-i fi să mă iubești
Voi privi cum mă cerșești;
Voi zâmbi duios, divin -
Și te-oi refuza din plin.