În penarul sufletului meu, pixurile pline de pasta menită să îți lase bilețele s-a închegat de la atâta așteptat.
Creioanele neconsumate îmi aduc aminte de toate perechile de ochi înstelate cărora le-aş fi putut contura pe hârtie motivul evident lor, de buzele înlăcrimate care puteau fura atenția lui Dumnezeu, dar cărora nu am avut ocazia să le mâzgâlesc măcar un zâmbet strâmb, și de chipurile murdare, brăzdate de viață care m-au învățat zeci de lecții, dar care nu m-au dichisit să le memorez trăsăturile.
Radiera curată îmi amintește toate greșelile din care nu am învățat nimic.
Linia dreaptă a refuzat de la început să mă ducă pe drumul cel corect, lăsându-mă în schimb pe cărări puerile, înglodată în furie.
Iar stiloul, îmi reamintește în fiecare picătură de cerneala care lasă bălți de durere peste tot, fără a se obosi din a forma cuvinte memorabile, cât de nefolositoare sunt instrumentele mele.
Cum să stau în fața ta, cu penarul deschis ca tu să îl folosești, când așa mă înnegrești mai mult decât mă colorezi?
CITEȘTI
Soarele și întregul pământ
PoetryTe-am iubit precum un sfânt, Iar tu în schimb, mi-ai frânt Soarele și întregul pământ. Toate drepturile rezervate © Alexin Andreea 2019 ***Ilustrația copertei este realizată de artistul Aykut Aydogdu și toate drepturile îi aparțin lui.
