Soarele și întregul pământ

În paleta mea

În paleta mea,
Culorile de el,
Îmi pătează sângele,
Și stropul de tupeu,
Pe care singura,
Eu l-am adunat,
Ca apoi să-l pierd,
Deloc neașteptat.

În paleta mea
De el,
Plâng sub cer,
Plâng blană de miel,
Căci pe-un câmp
Ne-am întâlnit,
Și tot acolo,
Ne-am și iubit.

În paleta mea,
Frumoasă,
Desenând,
Strig durere,
Strig al tau pământ,
Căci de-aș fi să fiu,
Numaidecât a ta,
Poate doar așa,
Tu nu mă vei uita.

În paleta mea,
Nimic nu e,
Nimic n-a fost,
Regret prea sec,
Poate chiar și anost,
Căci nebună-aș fi,
Să mor cât de curând,
Nemulțumită fiind,
Nemuritoare sunt.

În paleta mea,
Culorile sunt el,
Si de-ar fi să mor,
Tot ar rămâne zeu,
Căci atâta timp,
Cât eu rămân aici,
El va fi acolo,
Cu ale sale frici.

Și dacă prin minune,
Eu te voi uita,
Vreau să știi c-am fost,
Și voi rămâne-a ta,
Iar dacă tu vei fi,
Uitat printr-un sărut,
Vreau să știi ca eu,
Cumva tot te-am avut.