Cred că a murit ceva în mine,
Căci nu te mai simt pe tine
...
Niciodată nu am fost bună în a-mi structura gândurile într-o ordine logică, tocmai de asta acest album de poezii a fost o harababură totală. Am sărit de la iubire la ură, de la dezamăgire la admirație și de la tristețe la extaz ca pe o trambulină imaginară fermecată, ușor nebună și instabilă. Tocmai de asta nu are tocmai sens acesta încheiere bruscă.
Nu cu foarte mult timp in urmă, plângeam la Dumnezeu, dorindu-mi să-mi apară în cale persoana cea corectă, care va ști cum să mă iubească și să îmi accepte pachetul cu care vin. Dar multe mi s-au întâmplat de atunci și tot de atât de multe ori am învățat, iar acum mi-ar fi groază să am pe cineva. Și nu fiindcă încă mi-e teamă să iubesc, ci pentru că nu sunt pregătită pentru acel nivel de maturitate pe care dragostea îl cere. Sunt mult prea tânără, prea egoistă să împart încă tot ce am minunat. Sau poate să mă împart pe mine chiar.
Drept e că, pentru prima dată în aproape patru ani, mi-ar fi frica ca el să se-ntoarcă sau altcineva nou.
Și poate că sunt nesigură, egoistă chiar – dacă recunosc – dar știu cu siguranța că el nu-mi mai afectează
soarele și întregul pământ.
...
Dar nu mi-e frică,
Căci oricând,
Voi reînvia,
Pe acest pământ.
CITEȘTI
Soarele și întregul pământ
PoesíaTe-am iubit precum un sfânt, Iar tu în schimb, mi-ai frânt Soarele și întregul pământ. Toate drepturile rezervate © Alexin Andreea 2019 ***Ilustrația copertei este realizată de artistul Aykut Aydogdu și toate drepturile îi aparțin lui.
