Îl văd, trecând adeseori, timid și pricăjit, pe la fereastra mea. E doar acolo, uneori, de mult ori și tot mai rar, încercând cu prezența sa să îmi aducă aminte de tine și cum am îmbătrânit psihic cu gândul la ceva ce noi nici nu am fost.
Și e atât de frumos, strălucește în lumina soarelui, îmbrăcat în amintiri ispititoare și zâmbete tâmpe, reușind să mă răpească pe calea trecutului, unde tu încă erai destul de aproape încât să mă pot bucura de tine. Câteodată, doar mă admiră cum îmi beau ceaiul fără să te am pe gând sau cum îți ascult melodiile preferate fără să izbucnesc în plâns.
E traumatizat de faptul că am trecut peste tine și că nu mai am nevoie de el. Și eu care credeam că va locui mereu sub acoperișul meu, unde îmi mărturisise constant pe timpul șederii lui, că îi așezasem cel mai cald și drag culcuș.
Dar, nu mai vreau să plătesc chirie pentru amândoi, când tu nici nu mai treci prin vizită.
CITEȘTI
Soarele și întregul pământ
PuisiTe-am iubit precum un sfânt, Iar tu în schimb, mi-ai frânt Soarele și întregul pământ. Toate drepturile rezervate © Alexin Andreea 2019 ***Ilustrația copertei este realizată de artistul Aykut Aydogdu și toate drepturile îi aparțin lui.
