Frati, la bine si la greu

Capitolul X

Adelyn POV.

I-am dat scrisoarea bufnitei, care trebuie să i-o duca lui Angel. Sper sa aiba cui sa i-o duca.
Plec catre Fiordul Intunecat. Este destul de departe asa ca voi avea ceva de străbătut pentru a ajunge acolo.
Cand sunt la mijlocul drumului, păsările phoenix invadează cerul si bucura urechile cu muzica lor de bucurie. Asta înseamnă că fratele meu s-a întors acasă, asa ca ma voi intoarce si eu.
Ma îndrept către castel, iar fratele meu era la granița alături de părinții noștri. Alerg si il îmbrățișez, nevrând să-i mai dau drumul.
- Oh...surioara mea...oh..oh..
- Te rog nu mai pleca.
- Bine, doar dacă primiti ca nici tu nu vei pleca. Cum ti-a venit in cap să-ți iei viata? Uh...?
- Habar nu am.
- Mă bucur ca va faceti aceste promisiuni, si ne bucurăm că sunteți amândoi teferi si nevătămati, dar veti fi pedepsiți suficient timp încât să nu mai plecati pana la absolvire.

Spune tata, către noi, în timp ce zâmbește, dar un zâmbet din acela in care poti observa ca ceea ce va urma nu va fi tocmai roz si frumoasa. Nici nu vreau sa stiu ce pedeapsa vom primii.
Ajung in camera mea, si ma trântesc pe pat. Observ ca pe noptieră este o scrisoare. Scrisoarea este una portocalie, deci de la un element foc. O scris si era scris cu roșu. Aceasta nu este semnată deci nu stiu cine a scris-o.
Încep să o citesc si suna cam asa:

Draga Adelyn,
Sunt sigur că citești aceasta scrisoare, deoarece te cunosc, iar frica face parte din tine. Trecând peste asta, sper ca nu le-ai spus nimic despre mine familiei tale, si nici sa nu încerci. Acum poate te întrebi, cine iti trimite astfel de scrisoare, deși stiu ca in adâncul tau ști cine sunt, sau ai o bănuială. Ca sa te ajut, eu sunt A. Acum sunt sigur că vei stii cine sunt, astfel încât restul sa nu afle. Admir, draga mea, ca te cam îndepărtezi de mine iar sincer sa fiu nu-mi place deloc. De azi inainte nimeni nu ma poate împiedica să-ți fac ce vreau eu. Esti doar a mea.

Am început să plâng. Am crezut ca ceea ce fac, o să-l împiedice să îmi atace familia, dar se pare ca m-am înșelat. Se pare ca elementele foc au mai multa putere decat avem, noi. Stiu, si sunt conștientă că daca fac un pas gresit, nu doar eu cu familia mea vom suferim, ci toate elementele apa. Se va ajunge din nou, la razboi, teroare, morti, mari si oceane umplute cu sângele nostru. Nu vreau sa trezesc din nou, un infern, ce se va dezlănțui si ii va lua sute, poate mii de ani sa se liniștească si se dispară.
Astea fiind condițiile, nu vreau sa sufere, asa ca voi închide gura si voi suporta ce trebuie pentru ca totul, incerc eu, să fie bine.
De la tot drumul, ma duc sa fac un dus, ma schimb si ma marchez pentru a merge la masa. În general nu ma marchez, dar cand a plecat Angel, am inceput sa ma tai pe fata si in special in zona ochilor. Sinceră să fiu, ma bucur ca mostenesc ochii mamei, de un albastru fermecător, as putea spune.