Adelyn POV.
Merg in camera lui Luck, si il pun la somn deoarece este târziu. Este un bebeluș tare cuminte. Mi-a luat zece minute să-l adorm.
Pe urmă merg si la cei trei poznasi să-i pun la somn, dar toți dormeau.
Bine, cred si eu având în vedere că au umblat o zi de capul lor.
Merg si eu in camera mea si imi fac un dus, ma schimb in pijamale, iar pe urma ma pun la somn. Adorm imediat, deoarece eram franta de oboseala.
Alin POV.
Va trebui să-i pedepsim, pentru ca altfel nu se poate.
Andreea, este singura care este calma si incerca sa ne calmeze si pe noi, având în vedere că eu si Angel scoteam flăcări pe nas.
- Va trebui să le mai explicăm, ca nu este bine. Nu trebuie să-i pedepsim.
- Ba da, Andreea. Suntem in razboi, si nici macar castelul nu este asa sigur. Dacă, castelul nu este sigur tu iti dai seama la ce pericol se expun in afara lui, mai ales ca sunt doar niste copii, care nu au nici măcar zece ani.
- Inteleg, fratioare, dar...
- Andreea, taci! Fratele tau are dreptate. Te rog nu te mai comporta ca un copil. Înțelege gravitatea situației, copii sunt in pericol, iar noi trebuie să-i protejăm.
După cateva ore de drum, ajungem, numai ca inca este noapte. Se pare ca am calculat gresit orele pe care le avem de parcurs. Parchez masina, si mergem in castel la camerele noastre. Am vrut sa-i vedem pe copii, dar se pare ca Adelyn a făcut un scut de apa pe usile copiilor, astfel nu avem cum să intrăm.
Intru in camera noastra si o vad cum doarme. Merg si fac un dus, ma schimb in pijamale si ma asez langa ea. O iau in brate iar aceasta isi lipește spatele de pieptul meu.
Parca spuneai ca ajungi maine in zori.
- Vrei sa plec?
O intreb, iar aceasta tresare si se lipește si mai tare de mine, iar asta ma face sa rad dar ma abțin, rezumandu-ma la un zâmbet mare.
Nu vreau sa pleci. Nu ma părăsi. Te iubesc.
- Nu voi pleca, dar de ce nu vorbesti?
Imi este prea somn.
- Bine, dar sa stii ca maine chiar trebuie să facem ceva cu cei trei poznasi.
Ce putem sa facem?
- Având în vedere că mereu cand i-am pedepsit, nu a fost o pedeapsa ușoară, ma gândeam sa le-o dam mai grea. Sunt conștient că bătaia nu rezolva nimic, si singurul lucru care se va întâmpla va fi acela de a se teme de noi.
Adelyn se întoarce cu fața spre mine, si ma sărută pe buze, eu raspunnzandu-i.
- Vom vedea ce vom face maine dimineata ca sa vorbim si cu Angel si Andreea.
- Bine. Adelyn, am o intrebare pentru tine.
- Spune.
- Eu mai vreau un copil sau doi.
- POFTIM? Alin, te iubesc dar nu uita ca suntem in razboi, si sincera sa fiu nu cred ca am mai putea avea grija de inca un copil. Nu este suficient ca avem trei poznasi in castel? Si cine stie poate si Luck va fi asa cand mai creste. Chiar vrei asta?
- Da....
- Bine, mai discutăm dar acum hai sa dormim. Sunt moartă de somn.
