Edward POV.
Vacanta pe care am avut-o în Thailanda, s-a terminat. Acum fiecare a reînceput să lucreze si oamenilor mari in special, a inceput sa li se faca capul calendar.
Acum am terminat antrenamentele cu nasa Deea, iar acum ma voi duce in camera pentru ca maine am un examen la magia neagră si daca il pic, cred ca tata va fi foarte dezamăgit de mine, si nu imi place să-l dezamăgesc.
Ajung in camera si după ce fac un dus ma apuc de invatat si exersat, până când bate ceasul ora 20:00.
Ma îmbrac si incerc sa ies tiptil din camera mea, și chiar reusesc ceea ca ma face sa zâmbesc. După ce părăsesc si camera comună, merg încet pe hol si incerc sa evit gărzile ce patrulă in castel, si fara sa realizez ma izbesc de un corp bine lucrat, iar impactul mai ca ma arunca pe jos, dar reusesc sa imi mentin echilibrul. Ma uit atent si vad ca nasul Angel sta in fata mea, încruntat.
- Ce cauti aici Edward? Ar trebui să dormi la ora aceasta târzie. Mâine ai un examen important si nu cred ca vrei să-l pici.
- Ai dreptate, dar... te rog nu le spune tatei si mamei ca m-ai vazut te rog, nasicule.
- De ce sa nu le spun? Dar unde vrei sa pleci?
- Pentru ca se vor supăra si nu vreau asta. Si ști si tu ca daca mama ma iartă, până ma iartă tata mai durează ceva.
- Bine, nu le spun. Dar unde pleci? Măcar dacă nu le spun, trebuie sa stiu si eu unde te duci ca sa stiu unde te putem găsi în caz că ti se intampla ceva.
- Merg la copacul ars.
- Stai, stai. Te referi la copacul care desparte teritoriul elementelor foc de elementele apa?
- Da.
Spun șoptit, pentru ca nasicul meu, care mereu ma înțelege si este protector cu mine ( iar de multe ori, atunci cand eram mic, si făceam o prostie cruntă, imi calma tatăl care sunt sigur că atunci uita de principiile sale ca daca iti bati copilul nu rezolvi nimic, si ma scapa de bătaie sau pedeapsa) părea acum furios pe mine. Este a doua oara când îl văd asa. O singura data l-am văzut furios pe mine si pot sa spun ca timp de o săptămână ma durut atat de tare fundul, încât credeam ca am sa mor. Nu imi place dar nu durează mult si se calmează pe urma ma întreba de ce vreau sa merg acolo.
- Te vei supăra?
Oftează, dar pe urma da negativ din cap si imi da de înțeles sa continui.
- Mă văd cu prințesa aerului, Amelia.
Spun dintr-o suflare și ma uit la nasul Angel, care pare puțin....nervos? Este încruntat si asta ma sperie puțin.
- Te rog, nu te supăra pe mine.
Il rog cu o voce de copil ( iar daca n-ai ști varsta mea nu ai zice ca am șaisprezece ani), si il iau in brate in cea mai mare graba. Având în vedere că am 1, 76 iar nasul Angel are 1, 96 , capul meu ajunge fix pe pieptul sau. Acesta imi răspunde la îmbrățișarea care nu durează mult, deoarece se indeparteaza puțin de mine.
- Nu sunt supărat pe tine, Edward. Nu as avea de ce. Sunt doar puțin uimit, nimic mai mult. Eu unul nu am o problema in a te vedea cu Amelia, si sunt sigur că nici părinții tăi nu ar avea, dar ți-am promis că nu le voi spune, asa ca ma voi tine de cuvânt. Cu toate astea te rog sa ai grija de cum ajungi acolo. Nu vreau sa patesti ceva. Stii ca esti exact ca fiul meu, nu?
- Da, stiu. Asta înseamnă că pot pleca?
- Da poti. Dar sa ai grija, bine?
- Iti multumesc mult. Noapte buna, nasicule Angel.
Acesta zâmbește și trece pe lângă mine, mergand in camera sa. Acum imi continui drumul, și merg spre tărâmul subteran, care este plin cu sute de modele de mașini si culori îndrăznețe. Deși nu am încă permis, stiu sa conduc, asa ca ma urc la volanul unei mașini sport de culoare neagră mata si roțile de un albastru electric.
In cele din urmă ajung la locul stabilit pentru intalnire. Cobor din masina si o vad pe Amelia, care cand ma vede imi sare in brate si ma sărută. Ii raspund la sărut, si ne așezăm pe capota mașinii.
- Mă bucur că ești aici.
Imi sopteste Amelia in timp ce se uita la stelele ce acopereau cerul negru ca abanosul.
- Și eu mă bucur ca sunt aici.
- Cand o sa le putem spune familiei noastre ca suntem impreuna?
- Nu va mai dura mult. Crede-mă.
