Capitolul XXXII

36 17 5
                                    

Angel POV.

Suntem cu toții în living, si discutam despre copii, care trebuie să fie pedepsiti. Nu pot sa plece pe unde vor ei. După un timp Andreea si Adelyn merg sa aduca copii, iar după cincisprezece minute se întorc cu ei.
Clara si Edward ii sar lui Alin in brate, iar Beatrice vine in bratele mele.

- Bonjour papa. ( Buna dimineata, tati.)
- Oh, ma petite fille, pourquoi toi et tes cousins ​​êtes-vous désobéissants? ( Oh, fetița mea mica, de ce tu și cu verișorii tăi sunteti neascultători?)
- Excusez-moi papa, mais est-ce si grave? ( Scuze tati, dar este asa grav?)
- Oui, chérie. ( Da, draga.)

O sărut pe frunte si o tin strâns în brațe. In caz ca va intrebati, Beatrice vorbeste romana, doar ca ei ii place sa vorbeasca in franceza. Langa mine se așează Andreea cu Luck in brate. Beatrice se duce in bratele Andreei, iar soția mea mi-l da pe Luck in brate. Acesta zâmbește iar eu il sărut pe obraz, iar acesta gungureste si imi cuprinde degetul mare cu manuta sa mica. Ma bucur ca am o familie asa de frumoasa. Am o soție uimitoare, patru copii la care țin nespus ( deși nu sunt toți ai mei, eu ii consider copii mei pe toți, la fel fac si ceilalti ), o sora fericită si un cumnat cu care ma inteleg de minune.

- De ce ne-ati chemat aici?

Il intreaba Edward pe tatăl său.

- Înainte să îți răspundem la intrebare, avem si noi o intrebare pentru voi. De ce părăsiți castelul? Nu aveti voie. Este strict interzis, iar voi stiti asta, iar pe lângă acest lucru ati mai fost si la granița cu varcolacii! Ce este in capul vostru?
- Păi este simplu nasicule. Este amuzant, plus ca nu putem sa stam sechestrati in castel toată ziua asa cum vreti voi, asa ca o facem pentru a ne simti liberi, chiar daca ne găsiți si ne aduceți inapoi la castel.

Ma uit cu neincredere la Beatrice. Sunt sigur ca acesta nu este tot adevărul, deoarece atunci cand minte, Beatrice se joacă cu degetele mâinilor, adică exact ce a facut cand vorbea cu Alin. Urăsc minciuna, si nu suport ca fiica mea sa minta. Printre lucrurile pe care le urăsc, pe primul loc se află minciuna.

- Cum adică sechestrati, si cum adică amuzant. Care parte este amuzantă și cand v-am ținut noi sechestrati?

Intreaba Alin, dar și eu am aceleasi intrebari.

- Tata, este amuzantă sa vedem cum gărzile ne urmăresc și chiar trec pe lângă noi fără se ne găsească. Este amuzant si faptul ca ii auzim cum vorbesc despre faptul că dacă nu ne gasesc, cine stie daca vor mai trai, iar fetele lor sunt mortale. Iar acum serios, voi nu ne lăsați să părăsim castelul, nici măcar dacă avem însoțitorii după noi. Asta înseamnă că ne sechestrati.
- Clara, noi nu va tinem sechestrati, si nu v-am interzis să ieșiți în curtea castelului cu sau fara însoțitori, dar voi plecati de pe terenul castelului si mergeți prin orașe, păduri pana la granițe. Este periculos.
- De ce este asa de periculos? Ce este asa de periculos, nasule Angel?
- Destul, Clara. Angel va explicat tuturor, iar acum o sa va răspundem la întrebarea voastră. Sunteti pedepsiti toți trei.
- Serios, tata? Si ce o sa ne interziceti sa facem? Nu o sa mai avem voie să ne uităm la TV?

Ii zice Edward tatălui său, uitanduse direct in ochii lui si cu bratele incrutistate la piept.

Frati, la bine si la greuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum