Frati, la bine si la greu

Capitolul XVII

Jessica POV.

Iubesc accesoriile, dar sinceră sa fiu, a fost destul de greu sa le aleg.

Rebecca POV.

Unghiile făcute de Liliana, rochiile alese de Adelyn si accesoriile care au fost alese cu mare grijă de Jessica, sunt superbe. Problema este ca nu am nici o idee despre cum ar trebui, ca maine, sa fac coafurile. Trebuie să mă gândesc pana maine dimineata, alt fel o voi încurca pe Luiza când ne va face machiajul, deoarece nu-l va putea asorta cu parul.

Angel POV.

Am mâncat, si am mai stat in living, cu băieții. Între timp, au venit si adulții. Din cate am inteles, din discuția lor, unchiul James l-a anunțat pe tata despre ce eveniment s-a petrecut aici. Nu cred ca va ieși bine.
Cand am mers spre camerele noastre, le-am văzut pe fete, cum se pregăteau pentru ziua de maine. Am stat si ne-am uitat la ele cum isi aleg rochiile, deoarece nici unul dintre noi nu vrea ca cele cinci sa fie îmbrăcate vulgar. De data asta imbracamintea a fost decentă, chiar frumoasa si eleganta, nici decum vulgară.
Ajuns în camera mea, imi pregătesc si eu imbracamintea pentru maine, care este una lejera. Cand sunt la scoala (castel) avem uniforme, si nu ma pot îmbrăca cu ce vreau eu, asa ca de ce sa nu profit.
Ma pun in pat, si adorm pe loc.

Adelyn POV.

M-am îmbrăcat cu rochia pe care am ales-o si mi-am pus accesoriile alese de Jessica.

Voiam să merg în camera Luizei ( deoarece acolo am stabilit sa mergem pentru machiaj si par), dar înainte să deschid usa camerei mele, am realizat ca nu m-am încălțat. Uneori ma intreb daca sunt cu toate-acasa.
Intru in camera Luizei, unde aceasta o machiaj pe Jessica (care fusese deja coafata de către Rebecca), în timp ce Ralucca o machia pe Liliana. Se pare ca au ceva de munca.
Terminam sa ne aranjam, si coboram la parter, unde era bradul, care era plin in jurul sau de cadouri. Părinții mei erau si ei prezenți langa brad asa ca am mers să-i îmbrățișez. Aceștia mi-au raspuns la îmbrățișare, deși mi se păreau cam încordati, dar este posibil din cauza accesoriilor pe care le port.

Luiza POV.

O vad pe Adelyn cum isi îmbrățișează părinții.
Tot langa brad stătea fratele meu. Sar in bratele sale, acesta cubrinzandu-ma si el in brate.

- Mă bucur ca esti aici. Dar, nu trebuia sa petreci sărbătorile cu iubita si familia acesteia?
- Trebuia, dar m-am despărțit de ea.
- De ce?
- Ma înșelat cu altul.
- Imi pare rau.
- Nu trebuie. Dar sa stii ca vom discuta despre ce sa petrecut acum două zile.
- Nu este necesar. Ne-au facut morala, părinții, mătușile, unchii si bunicii, si restul băieților, si mai pe scurt, toată lumea. Nu cred ca trebuie să o faci si tu.

Castilio nu mai raspunde. Mai stăm îmbrățișati cam două minute, după, rupem îmbrățișarea. Uneori este enervant. Deși are 19 ani, si este mai conștient decat mine de lucrurile rele ce se pot intampla in lumea asta, având în vedere că am 14 ani, este mult prea protector, iar lucrul asta ma enervează. Il inteleg si pe el, dar as vrea sa ma înțeleagă si el pe mine.