Clara POV.
Asa cum am crezut a fost un examen greu si plictisitor. Cu toate astea l-am terminat, iar acum eu si grupa mea suntem in pădure. Grupa mea este alcătuită din Antonia, Harry, Alex si evident eu.
După examen am hotarat sa mergem in pădure la locul nostru, pentru a ne putea relaxa. Harry este primul care vorbește si sincer, nu ma mira deloc ceea ce spune, plus ca si eu cred acelasi lucru.
- Mă bucur că am terminat cu acest examen tâmpit si lipsit de importanta.
- Și eu. *spunem eu, Antonia si Alex, simultan*
Am început să râdem si ne-am așezat pe iarba curata si care avea culoarea celui mai pur smarald care există în această lume. Lacul din fata noastra era parca din cristal, exact ca si pădurea de langa castel. Noi acum suntem in pădurea care poate va șochează poate nu, se cheamă chiar Pădurea de Smarald. Aceasta pădure nu se află langa castel, ci se află chiar la granița cu vampirii, dar acum nu este o problema, iar pentru mine nu a fost niciodată deoarece ani buni, cât eram la școala de corectie, habar nu aveam ca este razboi si ca toata lumea este in pericol, iar acesta era motivul pentru care am mers la școala de corectie. De fapt am aflat ca am foști trimisi acolo deoarece sunt măsuri diferite de securitate pe care noi nu le puteam încălca, astfel tinîndune in siguranta, departe de urma războiului. Dar cred ca este gresit sa folosesc școala de corectie, avand în vedere că era o vila cu hectare de teren, pentru toți copii demoni, deoarece trebuiau la fel ca noi sa fie in siguranta, iar faptul că am stat atata timp acolo se datorează faptului că razboiul a durat noua ani jumătate.
- Pământul către Clara, Pământul către Clara.
Sunt scoasă din mintea mea întortocheată de către Harry, care stă în fața mea, si se uita cu ochii ca de cristal la mine.
- S-a întunecat, si trebuie sa plăcam. Nu stiu la ce te-ai gandit atatea ore, dar chiar trebuie să plecăm.
Cu astea fiind zise, ne luam de mâini, iar Alex ne teleporteaza inapoi. Eu merg tiptil în camera mea, asta după ce trec de gărzile care patrulă castelul.
Cand deschid camera, pe pat, stătea tata care era nervos. După ce m-a văzut, s-a ridicat de pe pat si a venit la mine. M-a luat in brate, ceea ce m-a luat prin surprindere deoarece am crezut ca o sa ma bată.
- Unde ai fost?
- In Pădurea de Smarald.
- De ce ai mers până acolo?
- Pai nu am mers până acolo, vi m-am teleportat pana acolo. Am fost cu grupa mea, si ști că Alex este pe jumătate vrăjitor, asa ca are anumite puteri in sânge. Bun... Am fost acolo pentru ca am vrut sa ne relaxam după examen.
- Puteai sa ne spui unde esti. Nimeni nu știa unde esti. Mama ta a cedat nervos, si a trebuit să o ingrop in medicamente ca sa adoarmă si sa se relaxeze. Nașii tai sunt acum in cautarea ta, prin regat.
- Scuze tati. Nu am vrut sa fac atatea probleme.
- Ai grija, ca daca se mai repeta iti garantez ca pe lângă ca vei fi pedepsita, o să-ți trag si o mama de batie care te va face să nu se mai repete. Acum la culcare. Mâine este balul si trebuie sa dormi.
- Noapte buna.
- Noapte buna ingeras.
Alin POV.
După ce ii sun pe Angel si pe Andreea sa se întoarcă la castel, intru in camera mea si a Adelynei, care se pare ca sa trezit.
- Ai gasit-o?
Spune in timp ce ma ia in brate, iar lacrimile ei ii inundă fata.
- Da, am găsit-o, este la ea in camera si s-a pus la somn.
Incerc eu sa o liniștesc, si sa o mângâi pe spate. Aceasta se calmează, dar nu imi da drumul din îmbrățișare, ceea ce nu ma supăra.
- Haide, Adelyn așezate pe pat. Trebuie să vorbim.
- De fiecare dată când spui aceste două propozitii nu vorbim de loc.
După ce spune asta, ma face sa ma doară si mai tare decât atunci cand am intrat in camera, si nu ma refer la inima aici.
Surâde,dar intra in jocul meu, si pana la un momentdat suntem amadoi satisfăcuți.
- Noapte buna, regina mea.
- Noapte buna, regele meu.
Si uite asa se mai scurge o minunata zi din viata aceasta la fel de minunata, asta dacă ști să o trăiești.
