Capitolul XXIV

39 17 2
                                    

Adelyn POV.

Acolo dau nas in nas cu Angel, mama si tata.

- Ce bine. Acum putem pleca.

Spune tata in timp ce se ridică de pe scaun. Angel ma privea cu tristețe.

- Stai, ce?
- Ce ai auzit. Plecăm. Nu mai stam aici. Am vorbit cu regele demonilor, si cred ca am fost foarte clar, ca daca nu ajungi acasa, vom porni un război.
- De ce? Ce a facut?
- Cum adică, ce a facut? Te-a rapit, tea ținut sechestrata aici si mai întrebi ce a facut? Si in orice caz, de unde schimbarea asta de caracter? Ieri ii doreai moartea, iar acum ii iei apărarea? Ce s-a întâmplat cu tine?
- Iti spun eu ce s-a întâmplat, tata. Am început să iubesc. Il iubesc, si nu ii vreau raul. Vreau sa traiesc alături de el, iar voi nu ma puteti împiedica din a face asta.
- Ba da putem. Esti minora, si nu ai un astfel de drept.
- Ai dreptate. Sunt minora si nu pot sa fac asta, dar nu voi rămâne minora toată viața. Poate ca timp de un an si trei luni puteti sa-mi controlați viata, dar după, ce o sa faceti? Va zic eu. Nu o sa puteti face nimic! Daca trebuie să aștept un an și trei luni fără Alin, iar după sa imi petrec toată viața, cu el mi se pare o idee foarte buna.

Ies din camera si alerg pe coridor, trecând pe lângă Andreea. In spatele meu se auzeau atat vocile părinților mei, cât și al lui Angel si ale Andreei, dar aleg să le ignor, fugind in continuare, afara din castel, într-o pădure terifiant de alba.

Angel POV.

Uneori am senzatia ca părinții nu au fost de varsta noastră. Pe ei ia oprit cineva sa se iubească? Nu. Deci de ce fac asta cu noi?
Adelyn iese in fuga din camera, dar alerg după ea, numai ca ma impiedica de o persoana. Cad peste ea, si ma ridic instant de pe fata pe care tocmai ce am strivito cu greutatea mea, si O ajut sa se ridice.

- Imi cer mii, de scuze.
- Nu te mai scuza atat si ai grija pe unde mergi.

Ce tafnoasa este, dar trebuie să recunosc că este extrem de frumoasa, dar nu am timp sa o mai analizez, ca incep sa fug pentru a o cauta pe Adelyn. Perfect, acum i-am pierdut urma. Ma îndrept spre fata peste care am dat si o privesc, după îi vorbesc.

- Imi cer din nou scuze, pentru ca te-am lovit.
- Da, ce sa spun...
- In orice caz, numele meu este Angel, iar al tau este...
- Nu cred ca numele meu este problema ta, domnule Angel.

Spune, accentuînd ultimele două cuvinte, care au fost rostite batjocoritor, după intra intr-o camera, cel mai probabil camera ei.
Lângă mine vin părinții, care ma târăsc după ei in sala tronului care ce sa  vezi este tot negru. De ce ma mai mira.
Părinții mei se cearta de o oră cu regele demonilor, până când...

Frati, la bine si la greuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum