The Paynes

8

Ziua aceasta a început extrem de bizar. Deși mă trezisem acum câteva minute, încă nu puteam concepe faptul că acesta nu era locul în care adormisem cu o seară înainte. Deși eram în patul meu, în camera mea din apartamentul lui Harry, eram confuză de locul acesta. Puteam să jur că adormisem pe terasă, în bătaia ușoară a vântului și vocea lui Harry care-mi amintea de momentele plăcute trăite cu băieții în Londra. Deși nu îmi aduceam aminte care era ultimul lucru pe care îl auzisem, știam că nu trebuia să fiu aici acum. 

Ridicându-mă ușor din pat, mi-am trecut privirea prin oglinda din dreptul meu, aranjându-mi părul răvășit și încercând să-mi dezmeticesc trupul îmbibat de somn. Oftând ușor, pașii meii m-au purtat spre ușa camerei, deschizând-o și așteptând să aud sunete din camera lui Harry sau de jos. Dar nimic. Liniștea domina apartamentul, știind deja fără să ajung în bucătărie că eram singură. Nu știam cu adevărat ce făcea Harry atunci când nu era aici, eram convinsă că mergea la petreceri și că își petrecea o parte din timp cu membrii trupei sale. Nu avea turneu, eram convinsă că scria. Într-o dimineață am prins sunetele ușoare ale unei melodii fredonate de acesta, oprindu-se imediat ce mă auzise coborând scările. Nu înțelegeam de ce se ascundea de mine, mai ales acum că eram colegi de apartament. Deși îmi doream să cred că îmi petreceam majoritatea timpului în apartamentul învecinat, știam că acesta era doar un pretext pentru al evita pe Harry. 

Privind ceasul din sufragerie, am decis că era momentul să fiu leneșă, preferând să-mi fac o pungă de popcorn și să-mi pun un film. Nu era atât de târziu precum credeam și nu îmi doream cu adevărat să mă pregătesc pentru altceva înafară de o zi înăuntru, vremea ploioasă din această zi asigurându-mă că aceasta era cea mai bună decizie. Îmi doream să mă plimb pe plajă, dar astăzi nu aveam să văd așa ceva. 

După scurt timp m-am spălat și apoi am luat pungă de popcorn, mergând în sufragerie pentru a vedea filmul ales. Bucurându-mă că Harry avea contul de Netflix conectat la televizorul Smart, am ales să văd un film al copilăriei- Frumoasa și Bestia. Știam că desenele erau filme pentru copii dar îmi doream să ascult melodiile și să mă simt măcar pentru 2 ore ca și cum aș fi lipsită de griji. Nu eram absurdă, problemele mele erau minuscule în comparație cu cele ale altor persoane dar pentru mine, în acest moment cel mai important lucru era relația afectată de emoții incerte pe care o duceam cu Harry. Nu realizasem exact ce însemna să trăiesc cu el și deși mai tot timpul eram despărțiți de programul haotic al său și de aspirațiile mele creative, eram în continuare colega sa de apartament. Dormeam în aceiași casă, lucru care crea o oarecare tensiune, în ciuda nevoii mele de a diminua aerul greu care împânzea camera. 

Nu realizasem cât trecuse din film dar odată ce am auzit ușa de la intrare, concentrarea mea nu mai era pe imaginile cu Belle dansând cu Bestia, ci pe colțul holului din care trebuia să apară Harry. Știam că era el, nu putea fi altcineva, totodată deja reușind să-i memorez modul în care călca, zgomotul specific auzindu-se tot mai aproape. Am încercat să nu bag în seamă bătăile puternice ale inimii, ochii mei privind ecranul luminat, strângând pătura mai bine în jurul meu. 

-Hei. 

Atenția mea s-a mutat pe figura înaltă din dreptul meu, observând instant umerii lăsați, postura deloc frumoasă și cearcănele de sub ochii săi. Era obosit, parcă tot mai obosit cu fiecare zi. Știam că fusese în studio aproape toată luna, scriind și compunând melodii pentru noul album dar faptul că era atât de stresat și obosit nu îi făcea bine. 

-Hei.

Răspunsul meu scurt s-a înregistrat târziu, atenția lui fiind acum fixată pe filmul care se derula pe ecran, oftând greu și simțindu-i trupul lovind canapeaua. Puțin prea aproape de mine. Dar totodată destul de departe pentru a nu ni se atinge trupurile.