Jimin se ridica şi mă apucă de umeri.
Jimin:-Chiar am crezut că suntem prieteni
Eu:-E vina mea...
Jimin:-Ba nu, nu este!
Eu:-Dacă nu ma împiedicam..
Jimin:-Yah revinoți! *țipând şi zguduindu-mă de umeri*
De ce țipă? Mă întristează, nici nu îl pot privi în ochi, oh nu Jae Il nu plange! O lacrimă mi-a căzut pe obrazul stâng.
Eu:-tu...cât timp ai fost inconştient?
Jimin:-asta nu contează acum, să fim prieteni ok?
Eu:-Nu!
Jimin:-Bine, cum vrei...esti oricand bine venit..
Jimin pleacă lăsându-mă acolo, suspin adânc şi privesc tristă în gol. De ce fac asta? De ce ii resping?
CITEȘTI
I'm a "Boy" |One but Two
FanfictionI'm a "Boy": Mereu mi-a placut sa fiu diferita dar asta mi-a adus numai necazuri, sunt tot eu...dar am un stil diferit. Dece conteaza asa mult? Stiu că nu sunt singura astfel oricum! One but Two: Mă disperă să ştiu că mai este o p...
