Cap.81

170 17 7
                                    

HAN WOO RIN POV: (cealalta personalitate)

Jae:-Jimin!! Care e problema? Mă sperii!! Eşti bine? Hai să plecăm de aici!

Eu:-Da, m-au posedat fantomele! Evident că sunt bine!

Jae:-Acum te comporți ciudat ceea ce mă face să cred că chiar te-au posedat fantomele...*dându-se cu doi paşi înapoi*

O trag de mână şi o îmbrățişez.

Eu:-Mi-a fost dor de tine..

Jae:-Pe bune? Dinou vi cu acel joc stupid în care uităm ce s-a întâmplat acum un minut? Ok, o să încerc sa te înțeleg că poate sunt eu proastă...

Eu aprind rapid toate luminile de prin jur, si o iau pe ea de mână şi merg prin camerele de pe acolo.

Eu:-Nu ai de ce să-ți fie frică! Acum hai înapoi, oricum nici mie nu-mi place întunericul...

Jae:-Ți-e frică de întuneric?*râzând*

Auzind aceste cuvinte nu au făcut decât să mă întristeze sau să mă apuce nervi, ce ştie ea despre mine? Nici măcar nu ştie ca sunt o amărâtă de personalitate.

Nu am făcut decât să mă uit în ochii ei si să îi spun:

Eu:-Nu frica, e o traumă.

Jae:-oh, îmi pare rău dacă te-am rănit...

Eu:-Ai facut-o Jae. Dar stai liniştită, pe tine te pot ierta.

O iau pe Jae şi merg în camera ei în cealaltă parte a casei şi închid uşa ținând-o încă de mână.

Eu:-M-am săturat să te văd sărutându-l pe Jimin sau comportându-te aşa frumos cu el, nu faci decât să mă scoli pe mine, nu faci decât să mă răneşti Jae.

Jae:-Despre ce vorbeşti?

Eu:-Despre tine Jae! Te vreau atât de mult! Probabil că nu e greşit să te crezi importantă din moment ce eşti.

*Ne apropiem de sfârşit! Sper ca acesta să nu vă dezamăgească OwO*

~Love Ya

I'm a "Boy" |One but Two Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum