I'm a "Boy" |One but Two

Cap.89

JIMIN POV:

        Mă trezesc îmbrățişându-l pe Yoongi era ciudat, el ma ținea strâns spunându-mi să nu plec, obraji, nasul si ochii mei erau umezi.

Eu:-Yoongi?

Yoongi:-Nu! Jimin....adu-l pe Woo Rin înapoi! Te rog! Ştiu ca tu vrei să scapi de el! Dar nu vreau ca el să plece.

        Era prima oară când l-am văzut pe Yoongi plângând, plângea în hohote. Probabil că erau buni prieteni, e-eu...nu ştiam...

Eu:-îmi pare foarte rău Yoongi...e-eu....nu pot....sincer chiar l-aş fi adus pentru tine....dar....nu pot....trebuie el să vină...

Yoongi:-El nu mai vine! El....a plecat....*plângând*

            Am stat o vreme până l-am calmat pe Yoongi, acesta mi-a povestit cum s-au întâlnit ei doi.

*povestea*

       Woo Rin se plimba pe stradă, nu avea nimic de făcut decât să se joace cu un băț, el era în corpul lui Jimin, trist si îngâmfat ca de obicei. Atunci avea 8 ani dar desigur el era mult mai matur deoarece a murit când avea 19 ani, gândurile, gesturile, privirea lui nu se schimbaseu.

           S-a dus la magazin cu toti banii pe care îi avea.

Woo Rin:-Un pachet de țigări vă rog!*cu o privire încruntată*

vânzătorul:-Îmi pare rău, nu putem vinde acest produs minorilor!

Woo Rin:-La naiba!

          Acesta pleacă din magazin şi da peste o gaşcă de copii care băteau alt copil. El fiind creat să apere, s-a dus desigur şi s-a băgat.

Woo Rin:-Hei, voi...nenorociților, ce-ar fi sa va duceți sa vă luați jucăriile, scutecele şi să plângeți la mamele voastre dacă aveți vreo problemă.

Yoongi:-poftim? Ascultă, eu sunt eu şi fac ce vreau, dacă nu vrei să ajungi ca acest băiețel ar trebuii să-ți urmezi propriile instrucțiuni în locul nostru.

             Atunci Woo rin îi trage un pumn acestui băiat şi se iau la bătaie, nici unul dintre ei nu lăsa garda jos, băiatul caruia Woo rin ia luat apărarea a fugit, la fel şi ajutoarele lui Yoongi.

             S-au bătut până s-au plictisit, s-au aşezat pe jos şi au discutat, desigur nu au devenit prieteni dar dupa multe zile în care s-au întâlnit "întâmplător" nu că voiau să se mai dueleze dar intr-un bun sfârşit au devenit prieteni.

          Au batut împreună, s-au jucat împreună, au învățat împreună, au chiulit împreună, au băut împreună, au fumat împreună. Pe parcursul acestor întâmplări au crescut şi au devenit cei mai buni prieteni până când Yoongi a aflat ca Woo Rin era doar o personalitate, nu s-a supărat, dar a devenit distant, in sinea lui Yoongi era rănit să afle acestea, dar a încercat să-l accepte pe Jimin. Deşii a continuat să-i zica lui Woo Rin ca e doar o personalitate, acesta l-a iubit ca prieten. Pentru că ei erau ca frații.

*Prezent*

         Am auzit acestea de la Yoongi, chiar îmi părea rău, dar eram şi puțin nervos, e corpul meu şi mă simt ca un obstacol între cei doi, ca un obstacol între el şi Jae!

           Dar, îi mulțumesc lui Han Woo Rin, pentru tot ce a făcut! Până la urmă, a fost numai spre avantajul meu. Îmi pare rău de el, aş fi vrut să îl pot cunoaşte personal. Îmi voi vedea de viață, fiind ca asta doreşte Han Woo Rin, nu degeaba a pierdut atata timp sa aiba grija de mine, vreau ca munca lui să dea roade, aşa că voi fi fericit!

*Da, ultimele capitole postate plus asta au fost foarte lungi :))) dar am incercat sa ma incadrez in mai putine capitole deaia am scris mai mult in aceste capitole, sper că nu v-am plictisit, după acest fanfic îmi voi lua o "vacanță" pentru că am ramas fără inspirație şi trebuie să mă relaxez puțin :))). Da am uitat sa postez ieri, sorry*

~Love Ya!♡