Ajung acasa şi mă gândesc la ce a zis Tae şi JungKook....de ce ar trebuii să stau departe de Jimin, ciudat...dar nu pot! Ar trebuii să-mi zică motivul!
Telefolul îmi sună şi eu răspund, nu pot să cred ce tomai am auzit, părinții mei au făcut un accident de maşină, fug repede la spital nu ştiam încotro am început să bufnesc în plâns şi dau de o asistentă ce mă informează că mama mea a murit în drum spre spital. Stau pe loc puțin să-mi dau seama ce tocmai am aflat, clipesc de două ori şi încep sa plâng mai tare, plânsul meu răsuna în tot spitalul am fugit repede la sala de operați a tatalui meu, nu ma lasau sa intru asa ca am asteptat plângând şi dând cu pumni în pereți, astfel îmi dădeam seama că nimic nu mai acoperea durerea ce o simteam in acel moment, nimic!
Doctorul iese din sala după o perioadă lungă de timp şi dă din cap negativ. Simțeam că nu mai am nici un rost, am cazut în genunchi si am inceput sa urlu, asistentele au inceecat sa ma calmeze dar cu cat incercau mai mult cu atat ma zbateam mai tare.
CITEȘTI
I'm a "Boy" |One but Two
FanfictionI'm a "Boy": Mereu mi-a placut sa fiu diferita dar asta mi-a adus numai necazuri, sunt tot eu...dar am un stil diferit. Dece conteaza asa mult? Stiu că nu sunt singura astfel oricum! One but Two: Mă disperă să ştiu că mai este o p...
