JAE IL POV:
După mult timp ce a trecut de la plecarea lui Woo Rin cu toții am rămas fericiți, eu împreună cu Jimin, iar ceilalți desigur că se bucura pentru noi.....ah, aşa este am uitat de JungKook el....cu el a fost mai greu.
*în urmă cu o săptămână*
Se aude soneria de la uşă, ma ridic încercând să nu-l trezesc pe Jimin dar acesta mă apucă de mână.
Jimin:-Unde pleci?
Eu:-Se aude soneria...
Jimin:-Oke..
Deschid uşa, iar JungKook intra aruncându-şi încălțămintea.
Jk:-Ah, bună Jae Il!! Tu când ai apărut aici?
Eu:-Oh nu...ai băut, desigur...hyung te-a învățat asta?
JK:-E numai vina lui!
JungKook se pune pe canapea, iar eu îi aduc un pahar cu apă. Acesta se freacă la ochi.
Eu:-Ce s-a întâmplat?
JK:-Jae, eu te plac....de foarte mult timp, de ce eşti cu Jimin?
Eu:-JungKook....te iubesc...
JK:-Atunci, lasă-l pe Jimin! Vino la mine!
Eu:-Daaarrrrr te iubesc ca prieten şi nu ca orice prieten, ca cel mai bun prieten!
JK:-Dar....eu ce nu am şi are Jimin?
Eu:-Ai totul JungKook, ai si o viață de care ar trebuii să te bucuri în continuare, găseşte pe altcineva JungKook, se pare ca nu a fost menit, viața merge înainte!
JK:-Ma doare capul, sunt amețit! Mi-e somn! Dar vorbim mâine! Să nu vrezi că ai scăpat!
Eu:-Ok Somn uşor.
*Prezent*
De atunci JungKook nu a mai adus vorba de asta, pur şi simplu a încercat să pară cât mai fericit pentru noi, dar eu ştiam că nu e, l-am consolat, am mai vorbit cu el şi sincer a mers, cred că se simte mai bine!
CITEȘTI
I'm a "Boy" |One but Two
FanfictionI'm a "Boy": Mereu mi-a placut sa fiu diferita dar asta mi-a adus numai necazuri, sunt tot eu...dar am un stil diferit. Dece conteaza asa mult? Stiu că nu sunt singura astfel oricum! One but Two: Mă disperă să ştiu că mai este o p...
