Mă aşez cu Jae pe canapea şi o apuc de mână.
Eu:-Ascultă, acum este şansa ta sa te descarci, spune-mi tot ce te deranjeaza, eu voi fi mereu alaturi de tine
Clar nu ma pricep la consolari, dar fata asta plange aici, nu o pot lasa asa, poate sunt nesimtit in unele cazuri dar acum imi dau silinta.
Jae:-Jimin, eu nu am vrut sa va mint ca sunt baiat, doar ca...inainte sa ma mut aici, la cealalta scoala eram hartuita de colegele mele, radeau de mine ca nu sunt la fel de feminina ca ele sau ca sunt urata, in afara de ele, eram ignorata complet, veneam acasa plangeam, ma intorceam la scoala si zilele se repetau, ma saturasem de ele, desigur aveam si eu cateva persoane pe care le consideram prietene, erau vecinele mele, cu care am crescut de mica si sunt prea obisnuite cu mine ca sa se mai gandeasca la cum arat. Acum cand am venit la scoala habar nu am de ce profesoara m-a prezentat ca fiind baiat, am incremenit...si am facut o greseala, am considerat ca e bine sa ma dau drept baiat, poate asa nu o sa ma mai hartuiasca nici o fata. A fost perfect, fetele ma ignorau, voi erati prietenii mei pana cand....s-a intamplat acel accident. Si acum parintii mei...nu pot sa cred, simt ca nu mai am nici un motiv sa traiesc.*lacrimand*
Atunci imi pun pana pe umarul ei si ma uit bland in ochii ei.
Eu:-Ştiu cum te simti, crede-ma ca eu nu mai aveam nici un motiv sa traiesc pana cand i-am cunoscut pe Jin, Suga, Namjoon, JungKook, Taehyung, Hoseok...şi acum imi sunt prieteni la nevoie, viata merge inainte, obisnuieste-te.
Jae:-dinou..
Eu:-Hm?
Jae:-Dinou ai privirea aia, rece.
Cum poate face diferența? Nu mai sunt Han Woo Rin, acum sunt Jimin, o parte din Jimin. De ce imi este atat de greu sa accept asta?
CITEȘTI
I'm a "Boy" |One but Two
FanfictionI'm a "Boy": Mereu mi-a placut sa fiu diferita dar asta mi-a adus numai necazuri, sunt tot eu...dar am un stil diferit. Dece conteaza asa mult? Stiu că nu sunt singura astfel oricum! One but Two: Mă disperă să ştiu că mai este o p...
