CEALALTĂ PERSONALITATE AL LUI JIMIN POV:
Mă îndrept către acei băieți şi îi trag un pumn unuia dintre ei.
Eu:-Yah, încetați să-l mai loviți!
:-Are nişte bani să-mi dea!
Eu:-îți dau eu, în locul lui..
Peste câteva minute după ce pun băieții la punct mi-am adus aminte că Jimin trebuia să meargă la Jae, aşa ca mă duc la ea acasă.
Bat la uşă şi imediat se deschide, o privesc pe Jae cu părul ciufulit, cearcăne la ochi, era palidă la față. Ce ii s-a întâmplat?
Jae:-intră..
Eu:-Ce ai pățit?
Jae:-Dacă mă întrebi o sa încep dinou să plâng..
Eu:-Atunci de ce mai m-ai chemat, Nu trebuie sa ştiu motivul?
Jae:-Dinou, eşti rău, ți-am zis sa încetezi să te mai joci cu mine? *începând să plângă* Chiar nu am chef, voiam doar să nu fiu singură!
Eu:-Atunci spune-mi naibii ce s-a întâmplat!
Jae:-Părinții mei, au....murit...
Privind-o cum plângea, mi-am adus aminte că şi mie imi era la fel de greu să-i spun cuiva ceva despre decesul părinților mei, iar eu m-am răstit la ea, de ce mă face să mă simt prost?
O iau în brațe călduros şi o mângâi pe cap, aş fi vrut să nu fiu doar o personalitate, cândva am avut şi eu o viață, dar acum sunt doar o personalitate, cum a spus şi Yoongi....un ajutor.
Eu:-Totul va fi bine, crede-mă părinții tăi nu vor să te vadă astfel! linişteşte-te, eu sunt lângă tine..
Atunci ea mă strânge repede în brațe băgându-şi fața în pieptul meu şi vărsăndu-şi lacrimile în bluza mea.
CITEȘTI
I'm a "Boy" |One but Two
FanfictionI'm a "Boy": Mereu mi-a placut sa fiu diferita dar asta mi-a adus numai necazuri, sunt tot eu...dar am un stil diferit. Dece conteaza asa mult? Stiu că nu sunt singura astfel oricum! One but Two: Mă disperă să ştiu că mai este o p...
