26. Emily a fost furată.

367 24 6
                                    

Era timpul să o iau pe Emily de la grădiniță. Urc in frumoasa mea mașină și pornesc radioul.

______________________

Eram la grădiniță de mult timp. Emy trebuia să iasă de 10 minute. Suspect . Urc la clasa ei să văd ce se întâmplă.

-Bună ziua doamnă educatoare ! Unde este Emily ?

-Bună ziua doamnă Jauregui. Emily a plecat acum 15 minute cu mătușa ei.

-Poftim?
Ea nu are așa ceva..

-Era o femeie destul de cum se cade, a spus că nu puteți veni dumneavoastră așa că o va lua ea.

-Mulțumesc de informație. Spun apoi plec grăbită. Cine putea fi?? Sunt atât de panicată. Dacă era Vanessa...? Dacă ii va face rău și ne va șantaja?

Îmi pun capul pe volanul mașinii și las frâu lacrimilor. Printre suspine decid să o sun pe Camila urgent.

-C-camz... eu.... Emily a ......
Apoi încep să plâng mai rău.

-Lauren spune ce s-a întâmplat !!!

-Emy a fost furată Camila ! Spun plângând. O femeie a venit și a luat-o spunând că este mătușa ei. Te rog să vii in față la grădinița lui Emily.

Apoi închid, plângând din nou in liniște. Eram 100% sigură că era Vanessa. Acum 2 ani m-a mai amenințat spunându-mi că o să mă lovească unde mă doare mai tare dacă nu o sa ii ofer o noapte de sex. Era penibilă. Mă dezgusta. Jur că dacă ii face ceva micuței mele o omor cu mâinile mele.

_____________________________

-Iubito! Spun când o văd pe Camila că intră in mașină, îmbrăcată in uniforma de polițistă.

-Lauren! Spune și mă cuprinde intr-o îmbrățișare.

-Nu îți face griji ! Ema a noastră va fii găsită.
Mă sărută scurt și imi spune să mergem la secție să investigăm.

-In niciun caz ! O știu pe Vanessa... trebuie să mergem acasă și să o așteptăm să sune. Dacă o să implicăm poliția in asta o să ne facă rau...

Camila doar oftează ușor și îmi dă un pupic pe buze.

-Dacă tu ești sigură de asta, haide acasă iubito!

___________________________

Eram amândouă pe scaunele din bucătărie așteptând un semn, orice. Eram neliniștite, eu cel puțin nu mă puteam opri din a înjura și tremura. O să îi pară rau Vanessei.

*peste 20 de minute*

Telefonul sunase. Număr necunoscut. În sfârșit !

-Bună, draga mea ! Se auzi de pe partea cealaltă a telefonului.
-Știi cumva unde este Emily? Vreau să vorbesc cu ea. Spune și râde ca o psihopată.

-Foarte amuzant Vanessa ! De ce nu mă poți lăsa in pace ? Până la urmă tu mă părăsisei atunci ! Dacă mă iubeai nu îmi făceai atâta rău ! Ești doar o nebună! Urlu la ea și încep să plâng.

-Nu îți face griji iubire. I-am pus micuței tale să mănânce iar acum doarme. Nu vreau să ii fac rău pentru că este o dulceață. Te vreau doar pe tine ! Altfel Emily o să știe că mamele ei minunate au abandonat-o !

Dădusem cu pumnul in perete din cauza frustrării și nervozității pe care o simțeam.
E atât de nebună...

-Bine jucat... foarte bine jucat... dă-mi adresa unde trebuie să vin.

Imi dă adresa și eu cu Camila pornim spre locul acela. Camz era la fel de nervoasă ca mine și își stăpânea lacrimile.

-Camila..... Vanessa o să vrea să mă culc cu ea....
Îi spun eu Camilei care conducea atent.

-Crezi că eu nu știu asta Lauren? Crezi că nu știu? Spune și dă cu pumnul in volan, cu tonul ridicat.

-Ce o să facem?

-O s-o faci. Doar pentru liniștea noastră și binele lui Emy.

-Dar nu pot....

-O să poți. Pe mine nu mă va afecta foarte tare. Este doar o noapte Lolo...

-Camz...iubire...nu vreau să uiți că te iubesc ok? Cel mai mult...

Apoi ii strâng mâna intre a mea și ne continuăm drumul.

Here for You •Camren• [FINALIZATĂ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum