Demonul Alb (3)

Karla Își Descoperă Puterea

Karla: Eu doar voiam să știu! Atât!

Vespasian: Normal Karla, stai calmă, glumeam! Poate te va pasiona și pe tine magia neagră în viitor! Și vei veni mai des pe la mine...

Și Vespasian se apropie de mine încet. Parcă fiecare centimetru îmi făcea inima să tresară puternic si incontrolabil. Nu înțelegeam de ce... iar mă îndrăgostesc? Urăsc sentimentul ĂSTA!

Vespasian: Karla... îmi place prezența ta aici...

Și se așeză langa mine pe canapea. După și-a pus capul pe umărul meu. Era plăcut... dar încă nu sunt sigură daca îl plac sau nu...

Vespasian: Mereu m-am simțit bine lângă tine... dacă nu ești demon, sigur ești vreo divinitate...

Karla: Da, da...s-o crezi tu..

Vespasian își ridică privirea către mine. Apoi îmi zâmbi și se apropie... atât de aproape... încât puteam sa-i simt în orice secundă buzele lui fine...

Wilhelm: Heeei dragii mei! zise el deschizând deodată ușa.

Vespasian: AH! Bate la ușă tolomac ce ești!

Karla: Mulțumesc Will.

Wilhelm: Scuze dar aveam tava plină și nu puteam.

Vespasian: Nu vreau cafea, mersi.

Karla: Nici eu Will, dar mersi.

Wilhelm: Dar nu e cafea. E ciocolată caldă.

Karla: Ciocolată caldă?

Wilhelm: Da. Vrei?

Karla: Daaaa!

Wilhelm: Ei bine, nu îți dau daca nu bem cu toții.

Karla: Vespasian?

Vespasian: Pur si simplu nu vreau!

Karla: Te rog... chiar vreau să beau.

Vespasian: Dar nu îmi place!

Wilhelm: Măcar încearcă frate. Și poate Karla te sărută după.

Vespasian: ...

Karla: Ce naiba Will?

Vespasian: Karla e greu de câștigat William.

Wilhelm: Mă cheamă Wilhelm.

Vespasian: Bine Wilson. Dă-mi cana aia...

Cu toții aveam băuturile și când sa bem...

Vespasian: Wilde! Dă-mi cana ta! Arată mai bine ca a mea!

Wilhelm: Sigur... dacă te face fericit.

Karla: ... Wilhelm! Ce fel de ciocolată caldă e asta? Are un gust îngrozitor! Zici ca e tămâie în ea! Doamne! Îmi vine să vomit! Scuzați-ma! (Și se îndreptă grăbită spre baie).

Vespasian: Tămâie?! Ce naiba faci? Vrei sa ne otrăvești?

Wilhelm: Dacă tu crezi că nu știu slăbiciunea demonilor, te înșeli băiete. Te-am suspectat de la început de când te-ai apropiat prea mult de Karla. Las-o în pace... ea încă nu știe ce putere are și tu îi bagi în cap prostii.

Vespasian: Daaah... m-ai prins. Dar nu ai cum să îi spui nimic până nu descoperă ea singura! Și numai noi știm puterea ei, iar tu n-ai voie să-i spui asta! Haha!

Wilhelm: Să nu îndrăznești să-i faci ceva!

Vespasian: Nu i-aș face nimic, doar ea îl poate ajuta pe Z sa recupereze Iadul... acum scuză-mă dar mi se face și mie rău ... prost ce ești... mă otrăvești asa la mine acasa? Numai tu nu pari să ai ceva!

Wilhelm: Știam ca vei vrea sa facem schimb, așa ca în aia nu am pus nimic! Si nu puteam vorbi cu tine în patru ochi decat dacă pleca ea.

După ce Karla se întoarse de la baie îl luă pe Wilhelm și plecară acasă. Un fior îl cuprinse pe Wilhelm. Karla se afla în pericol și nu putea face nimic până nu își dădea seama ea singură care îi e puterea. Dar de ce durează atât? E așa evident!

Wilhelm: Îmi cer scuze din nou pentru...

Karla: Nu! E în regulă! Chiar voiam un motiv să plec de acolo. Știi Will... uneori nu știu ce simt. Sunt ciudate sentimentele...

Wilhelm: Adică?

Karla: Păi Vespasian a încercat să mă sărute... dar eu nu simt la fel. Deși simt fluturi în stomac când sunt lângă el... nu cred că ce simt eu e dragoste.

Wilhelm: Așa Karla! Deeci...

Karla: Deci cred ca nu îl iubesc!

Wilhelm:... of...

Karla: Și cred că mi-am descoperit puterea!

Wilhelm: În sfârșit!

Karla: Pot visa viitorul!

Wilhelm: Poftim?

Karla: Da! Sunt sigură de asta! Mi-a zis Vespasian. Și totul se potrivește!

Wilhelm: Te rog scutește-mă Karla! Când ai visat tu viitorul?

Karla: În fiecare seara visez! Numai că nu ți-am spus... am un coșmar! Cu Sebastian... și prietenii mei. Mă vor ucide Will! Asta vor face!

Wilhelm: Karla încetează! Nu e adevărat!

Karla: De unde știi tu asta? Atunci, dacă nici asta nu e puterea mea, care e? Nu am nicio putere? Huh?

Wilhelm: Ba da Karla, numai ca trebuie sa ți-o găsești singură!

Karla: Păi mi-am găsit-o!

Wilhelm: Tu doar o presupui pe baza a ce ți-a zis ăla!

Karla: Măcar ăla ma ajută nu ca tine! Tu m-ai mult rău îmi faci! Poate chiar îl iubesc!

Wilhelm: Atunci dacă asta simți, de ce nu te duci la el chiar acum?

Karla: Uite că am să mă duc!

Și Karla plecă supărată înspre casa lui Vespasian... însă in fața ușii ezită. Nu voia să intre. Îi era greață de orice s-ar fi întâmplat daca ei doi ar fi singuri... dar în acel moment.

Vespasian: Karla? Ai revenit! Tocmai am aflat ceva despre puterea viselor!

De acolo n-am mai avut scăpare... am intrat...

Wilhelm: Alo? Sebi? Vino... o să am nevoie de tine... și de prietenii tăi... nu pune intrebari, doar vino. Karla e în mare pericol.