Unde mi-e iubirea?
Și de ce am pierdut-o?
Cu ce am greșit, de din nou am rătăcit?
Sufletul mi-e gol, lipsit de iubire
Totul e pustiu, nu mai e nimic înconjurat de iubire...
Încerc să mă ridic
Și să-mi spun că va fi bine,
Dar mă hrănesc cu speranțe false
Rupte din pustiul sufletului meu.
Oh, iubire falsă!
Pierdută printre rânduri,
Rânduri demult șterse de lacrimile amare
Amarul mă definește
Apoi îmi înmulțește tristețea, suferința
Pe coridoarele reci ale sufletului meu.
Suflet obosit, târât și rănit
Pansat de nimeni, uitat în neștire
Aruncat departe, privit cu ură
Inimă obosită, pansamente cu sânge
Sânge negru, plin de oboseală
Lacrimi pierdute pe drumul pustiu pe care ne plimbam odinioară.
