În frigul iernii ce-mi strângea carnea
mi-am aprins țigara ca să trag -
Un fum, două, trei,
Poate un dans, vals
Aș fi vrut, mai știi? Mi-ai promis.
În vântul care urlă îmi ascund durerea
Lacrimile îmi sunt tăcerea
Iubirea pentru tine e un haos -
Nu, tu ești un haos...
Dintr-un nimic m-am îndrăgostit
Cum? Nici eu nu-mi explic.
La ce bun că ți-am oferit tot ce aveam mai bun
Când gândul tău tot la ea era...
Aș vrea să mor pentru iubirea asta
Scoate-mi inima și privește cum mă duc
Nu a mai rămas nimic pentru mine
pac!
Ultimul puf.
Aș retrăi la infinit momentele cu tine,
aș vrea să-ți mai fur un sărut, un zâmbet
chiar și un alint
Să mai aud cum îmi șoptești cât de frumoasă sunt
Să-ți zâmbesc timid în timp ce te sărut de dor - mult dor.
Să mă ții în brațe, să mă protejezi de rău,
Să-mi pun buzele pe gâtul tău fin,
Să te alint cum poate, totuși, numai eu știu.
Aș fi fost, poate, dar nu m-ai vrut
Un infinit
Rămâi la munte, să știi că mi-a plăcut.
