Am simțit iubire, am simțit și război
Am simțit cum minți...
tu distrugeai tot dintre noi.
De ce m-ai luat de mână și mi-ai promis infinitul?
Când tu în stare nu erai nici să-mi dai finitul.
M-am pus pe jos, inima mea e frântă
Tu nu înțelegi, nu mai e o joacă.
Tot ce faci mă rănește profund
În lacrimi cad ușor, azi nu te mai aud.
Am scos tot din mine, totul se lega de tine-
Nu pot să te uit, nu pot să-nțeleg
Trecutul mă strânge, simt că mă sufoc
N-am aer, fără tine... sunt un nimeni.
Aș vrea să-nțelegi că tot ce faci e grav
Nu ăsta ne era viitorul, mai știi, cândva altceva promiteai...
În ultimele mele versuri despre tine,
Aș vrea să storc și ultima fărâmă de iubire.
Ți-am dat tot ce am avut și încă mai aveam,
Tu n-ai apreciat, m-ai dat la șobolani.
Cu ce ți-am greșit? De ce n-ai înțeles?
Sunt o muritoare de rând, fără tine, n-am un sens...
Scot inima din piept, e grea... nu respir
Aerul din mine s-a dus, poc, nu mai e loc
Nici de iubire, nici de cântec,
Ți-am dat ultimul dans, vals...
L-ai refuzat.
Îmi ies din minți, nu mai pot, de ce?
Indiferența doare, m-ai lăsat, pentru ce?
Mi-e greu să retrăiesc clipele noastre
Prea multă iubire spulberată de o pacoste.
Am devenit un diavol, nu mai am iubire
Asta a fost ultima, nu mai am ce să ofer.
Împrăștii în jur ură și scuip numai sânge
Aș vrea să mă vezi, sunt bolnavă, moartea mă cheamă.
Bate la ușă, mă strigă, răspund
Vreau să mă ia și să mă ducă de aici.
Unde mi-e iubire? S-a dus, m-a lăsat
Cândva eram totul, acum sunt rahat.
Arunc tot în cale, țip, mă dezlănțui
Departe de tine sunt haos fără emoții.
În clipa asta simt numai scârbă
Lăsată de tine la ușă, într-un trandafir.
Era cavoul meu cel plin de sânge
M-am sinucis, iată-mă, sunt bucăți.
N-ai vrut să vii, acum nu-ți mai pasă
S-a dus iubirea, a murit, nu mai vine...
Arunc peste voi cu furie deplină,
Sfârșitul lumii te va ajunge, fii pe fază.
Cerul se-ntunecă, soarele dispare
Stelele cad și lumea moare.
Așa a murit iubirea, mai știi, nu eram așa
Ai vrut să mă arunci
Poftim, așa am ajuns.
Vreau o schimbare, să te uit, dar nu pot
Tu ești cel rece, eu... am rămas la fel
Plină de speranță că totuși mă vei căuta
Nu mai sunt aici, rămâi cu bine, nici a ta.
M-ai vândut lupilor, străinilor
M-am luptat, nu am vrut, nu ți-a păsat.
Când am scos tot și ți-am dat pe tavă
Ai întors capul cu scârbă și ai plecat.
Plângeam în lacrimi cu sânge,
Tu te făceai că nu vedeai
Ai zis că sunt nimic, a ta nu mă mai vedeai.
E oare bine așa? Cândva noi ne iubeam
Ai ales să mă vinzi, ce eram și ce am ajuns...
Suferința-i boală grea, m-a terminat
Mi-a sfâșiat fiecare organ și m-a mâncat
Tot ce a rămas în mine e un mare gol,
Un sicriu și un trandafir negru lăsat cu dor.
Sper să-ți amintești cât de mult m-ai iubit
Acum o lună eram în pat, făceam amor.
M-ai folosit, tu n-aveai intenții bune
Eu, un copil, naiv, am crezut în tine...
Mă simt folosită, sunt dată dracu
Pielea s-a uscat, am plâns, am scrijelit
Pe banca noastră ,,iubirea nu moare"
Dar s-a dus, ai uitat... nu ești aici.
O ultimă strofă și am plecat
Încerc să las totul și să mă despart
de durerea asta cumplită ce-mi încovoaie corpul
Aș vrea să mă înec și să fiu adusă la mal.
Nu pot să mă despart de gândul c-am fost doi,
De mâinile noastre-mpreunate perfect,
De fiecare sărutare și atingere fină
Aș da tot ca să mai simt... aș muri pe loc acum.
În lacrimi scriu totul și uite așa cedez
Am rămas un nimeni pe câmpii pustii
Albastrul tău e dus, nu mai e nicio culoare
Negru e în suflet, negru mă-nfioară.
Iubitul meu cel scump, nu vei fi uitat
Ești tot ce am avut și tot ce-am protejat
Dar tu ai preferat să minți și să mă părăsești
Nu pot să nu mă-ntreb: ,,Oare eu ce ți-am făcut?".
