O ultimă poezie de dragoste, scrisă-n lacrimi și dor
Așternută pe foi goale, pline de amor.
Suferința-i unică, ai lăsat un gol în urma ta
Mai știi, iubire, cum mă alintai cumva?
Aș vrea să dau timpul înapoi și să mai trăiesc o dată
Povestea noastră de iubire, acum cu sânge pătată.
Aș vrea să schimb ceva, dar uite că nu pot
Am fost uitată, cândva eu eram tot.
Un ultim sărut scrie-mi pe buzele mele
Și mai atinge-mi mâinile fine cu ale tale
Mișcă-ți mâinile pe corpul meu, umple-mă de plăcere
Da, te iubesc, dar tu ai plecat.
Lasă-mă să-ți mai privesc ochii albaștri
Și să mă pierd în ei din nou
Mai acordă-mi un zâmbet, un dans, ultimul vals,
Șoptește-mi cuvinte dulci și spune-mi că mă iubești
Cândva eram a ta, acum nu mai sunt.
Planurile noastre de val sunt distruse
Și-aduc numai pietre la mal.
O ultimă noapte de iubire mai dă-mi
Apoi poți pleca...
Să-ți mai simt pielea pe pielea mea,
Să-ți simt atingerile ușoare cum corpul mi-l înfioară,
Să simt cum de plăcere îți lași pe spate capul
Și mă lași să te sărut, dispărând ușor în noapte.
Toate nopțile noastre promit că nu vor fi uitate
Voi rememora fiecare moment așa cum o fac în fiecare noapte.
Dezbracă-mă ușor și mai spune-mi că sunt doar a ta,
Umple-mă de sărutări dulci și de mușcături fine
Pe corpul ce-l considerai odinioară de muză
Ah, iubire pierdută, acum nu te mai găsesc!
Mi-aș da și viața să mai simt puțină iubire
Aș face totul ca să mai fii parte din mine
Scriu asta-n lacrimi, dar nimic nu mă oprește
Iubirea pierdută din păcate nu se mai găsește.
Mai trag un fum din ultima țigară,
Acum merg spre moarte, e singura scăpare.
Mi-am pus pastilele-n stânga mea,
Unde știi, obișnuiai să stai tu cândva.
Pe banca noastră simt că-nnebunesc
Momentele noastre parcă mă topesc.
Aș merge și-n gară, parcă deja mi-e dor
Când te vedeam de la geam când trenul se îndepărta.
Momente frumoase, m-ai surprins de multe ori
M-ai făcut să zâmbesc și din cer să nu mai cobor
Aș merge și-n Iași măcar pentru o noapte
La același hotel să simt cum mă adori.
Aș merge și-n parc la brazi,
Mai știi? Primul sărut...
Atât de timid, dar atât de plăcut
Mâinile noastre parcă erau făcute ca să fie-mpreună
M-ai lăsat singură... și simt că mor.
Fantoma mea le va vizita pe toate,
Te va veghea de sus ca să-ți fie bine în toate.
Inima mea mereu te va iubi,
N-o să renunț la tine oricât aș trăi.
Mi-aș da și viața ca să mai simt puțină iubire
De ce sunt așa? Nu pot trăi fără tine.
Crede-mă, am încercat, dar nu pot
Gândul că nu te mai am mă sufocă ușor.
Da, nu e bine, nu știu nici eu ce fac,
Dar viața mea aici simt că s-a terminat.
Nu te mai am și altceva nu-mi doresc
Cândva erai tu, acum e doar un nor rece.
Cine mă oprește? Nimeni nu știe
Sunt singură aici și toată pustie
Vreau să mor ca să-mi alung dorul
Un pumn de pastile și s-a rezolvat totul
Îmi pare rău, nu am vrut să fie așa
Asta e scăparea, lumea asta nu mai e a mea
Cândva erai tu, acum nu mai e nimeni
O, dulce iubire, deja simt cum totul se duce...
Închid ochii, corpul mi-e ciudat
Simt că vreau să dorm și tu ești lângă mine.
Îmi pun capul la pieptul tău cald
Mă strângi în brațe și-mi spui: ,,Va fi bine!"
Acum plec cu gândul împăcat
Pe lumea cealaltă te-aștept neîncetat,
Să ne iubim mai mult decât am făcut-o în asta
Îmi pare rău că te-am lăsat așa, asta mi-era scăparea...
