Capitolul III
°Printre ruine°
Ca sa scap de gura sa, am inceput sa strig si eu numele raper-ului coreean si bauturii alcoolice. Sa recunosc, eu chiar eram curioasa ce mai e de data asta dar... am simtit cum doua labe mari ma imping din spate.
"Glumeste? Sper ca nu e un urs!"
Simt niste limbi aspre pe gatul si picioarele mele descoperite si incerc sa scap cum pot.
-Whiskey! Baiat bun! Hai la masa! Zico, lasa fata in pace. Este YunMi!
-Nu imi spune ca sunt si mama astora pentru ca nu te cred!
-M-am razgandit, treceti pe ea!
Whiskey si Zico erau doi caini foarte mari iar eu...pot spune ca nu ma temeam decat de gandaci de bucatarie pana atunci.
Ma strecor incet si fug in scara unui bloc.
Pentru a doua oara, Hanbyul deschide si cealalta parte a gentii si de data asta scoate 4 conserve mari de carne
Le deschide cu grija si pofteste cainii la masa. Acesita infuleca mancarea iar cand credeam ca s-a terminat totul, ma trezesc ca sunt urmarita pe gemuletul usii.
Cainii se izbesc iar telefonul incepe sa sune. Melodia lui Bruno Mars se auzea din ce in ce mai tare iar cainii se calmeaza si asculta linistiti piesa.
-Yobseyo?
Si brusc se inchide. Bateria mea se terminase iar cainii incepeau din nou sa bata in placajul usii.
-Ia-i de aici! Strig la Hanbyul care radea de mama focului.
-Baieti! Cutu cutu cutu! Veniti aici! Se pare ca nu le plac blondele! Sansa ta sa scapi este sa canti melodia de la ringtone.
- Sper ca glumesti! Nu imi vine sa cred ca fac asta!
Ooh I got a body full of liquor With a cocaine kicker
And I'm feeling like I'm thirty feet tall
So lay it down, lay it down
You got your legs up in the sky
With the devil in your eyes Let me hear you say you want it all
Say it now, say it now
Nu se linisteau si probabil ca nici nu ma auzeau foarte bine. Era un ecou al naibii de puternic in acea cladire ce parea o grota.
Incepe sa cante si el odata cu mine. Glasul sau ma topea. Stateam linistita si ma uitam pe gemuletul usor crapat. Cainii erau cuminti iar el simtea melodia la maxim desii versurile nu pareau a fi facute pentru el.
Dintr-odata, o voce ragusita de baba striga de la geam si arunca un ghiveci plin cu pamant uscat si violete care din fericire nu il nimereste dar il sperie la culme.
Cainii au luat-o la fuga iar batrana a inchis geamul cu putere si a intrat in casa.
-Esti bine? Il intreb ingrijorata.
-Aish! Femeia asta! Spune stergandu-si tenesii de pamant.
-Tu esti in regula? Eu nu am nimic. Uite! Imi intinde floarea firava si ma roaga sa am grija de ea.
-Oppa, hai sa mergem! M-am lamurit ce faci tu de trei ani.
Imi pun floarea in buzunarul de la vesta si il ridic cu grija.
