Mana ei fina ma facea sa tresalt si imi provoca in acelas timp o stare de liniste nefireasca. O ridic incet si imi aman planul pentru un timp. O car incet in spate avand grija sa nu se simta incomod. Sanii ei erau lipiti de spatele meu transpirat iar mii de ganduri nepotrivite imi atrageau atentia. Cand ajung in apropierea casei incerc sa tastez codul.
Imi tremurau degetele iar ea incepe sa se trezeasca iar seara nu mai parea compromisa de aparitia lui DoJun. Introduc cartela de siguranta in interfonul de la intrare si incerc sa imping usa care spre uimirea mea era deschisa.
O las repede pe Yun Mi pe canapea si o invelesc cu o patura ce imi era la indemana. Totul parea schimbat. Pana si aerul capatase un miros placut. Din bucatarie se auze un zgomot ciudat iar televizorul din sufragerie era deschis pe un program de muzica trot. Cineva sigur era inauntru. Iau o bara de fier ce era invelita in niste bule de ambalat lucruri fragile si ma lipesc de perete. Merg incet pana ma apropii de usa bucatariei care era acum mult mai curata decat inainte cu cateva ore. O deschid si intru.
-Te-am sunat de o mie de ori, spune femeia prefacandu-se furioasa.
Privirea ei blândă ma calma. Cu mana într-o cratita plina de kimchi si cu una pe sort tot incerca sa gesticuleze si sa se preocupe de orice lucru ii venea in minte.
O iau in brate iar aceasta raspunde imbratisarii mult asteptate. Tot raul parea spre bine si nimic nu ma mai ingrijora in acel moment, inafara ne gandul ca cele doua femei din viata mea trebuie sa fie sub stricta protectie.
-Fiul meu este bine? A mancat ceva azi? Ma invadeaza cu vesnicele ei intrebari.
-Telefonul...
Imi cazuse in parc.
-...l-am uitat in pantaloni si l-am bagat in masina de spalat. Trebuie sa imi iau altul. Tu esti bine, mama? Nu stiam ca vei venii azi. Este tarziu. Ar trebui sa te odihnesti.
-Ce mai face Yun Mi? Ai venit cu ea?
-Da, nu se simte foarte bine.
Mama se uita insistent la lantisorul meu.
-Inca nu i l-ai dat? Nici nu stii cat de mult astept sa il dai!
-Acum ca ai venit, il voi da cat de curand. Ii raspund mamei in timp ce ii masez umerii.
—————––––———————
Simtem ca ametesc in incercarea de a ma ridica. El pleaca si incepe sa se joace prin aer cu cadoul pe care il luase tatalui sau, un flaut din argint. Bulele pocneau neincetat si zgomotos dar el continua acea joaca într-un mod foarte stupid si serios in acelas timp.
Dupa ce se lipeste de perete si mangaie usa bucatariei, intra si se face liniste. Incerc sa ma dezvelesc si ma sprijin de tot ce imi iese in cale dar ma opresc brusc. Aud o voce de femeie "te-am sunat de o mie de ori " spune putin aprinsa. Am foarte mare incredere in Hanbyul dar nu am mai trecut prin asa ceva niciodata si nu stiam cum sa reactionez. Ma apropii "ce mai face Yun Mi? Ai venit cu ea?" continua calma. Deci ma stie. Stie ca este a doua varianta pentru el si accepta asta? Tonul sau era unul cu o nuanta puternica de entuziasm. Ma pregateam sa intru furioasa si intredeschid mai tare usa. Ii vad doar mainile lui Hanbyul care se plimbau pe spatele acelei nenorocite.
"Inca nu i l-ai dat? spune ea incet, aproape in soapta.
Acum ca ai venit, il voi da cat de curand!"
Ma gandeam la un act de divort dar noi nici macar nu eram casatoriti. Oare ce pun cei doi la cale? Ascult pentru putin timp dar se face o liniste mormantala. Izbelsc usa de perete si intru.
-M-m-ma-mama?
