Eram acolo, in parcul parasit. Aerul rece imi dadea fiori si parca contura din departare o silueta. Se apropie din ce in ce mai tare. Era o femeie. Brusc isi ridica mana dreapta iar cu cea stanga isi aprinde o bricheta. Da foc cel mai probabil unei petarde pe care o arunca cu forta spre mine.
In spatele ei apar doua persoane ce rad zgomotos si straniu. Imi era frica.
Cele trei fete se apropie elegant spre mine iar eu vedeam vag tot ce se intampla in jurul meu. Un baiat ma ia in brate si fuge cu mine.
Dupa un timp se opreste. Simteam cum respiratia sa dereglata imi incalzea spatele. Dupa ce se linisteste isi arata chipul.
-Draga mea, credeai ca te pot lasa pe mana cui nu trebuie? imi spune linistit apropiindu-si chipul de buzele mele.
Buzele sale calde imi preseaza pieptul. Ma simteam mizerabil. Il lovesc cat pot de tare dar nu se opreste.
-Asa procedezi cu salvatorul tau? Nu ti-a fost dor de mine?
___________________________
Intarzii dar in cele din urma ajung la locul intalnirii. Imi aranjez geaca si ma uit la ceas. "Inca nu a trecut sfertul de ora" spun convins ca iubita mea are sa mai intarzie. Pe una din banci vad o fata plangand iar altele doua dansand in incercarea de a oprii criza "vedetei". Ma apropii si realizez ca sunt nelipsitele LuLu, DoRi si ZiMin. Raman ascuns si le surprind spunand doar atat " baiatul ala ne-a stricat surpriza. Cati salvatori poate avea fata asta? "
Incerc sa o sun pe YunMi dar incercarea mea pare sa esueze de la primul apel. Telefonul suna in apropiere si se aprinde exact pe banca celor trei distruse.
-Yobseo?
Sunt agitate. Lulu, cea care a raspuns la telefon parea foarte incantata iar celelalte se abtineau.
-Dragule, YunMi a fost rapita de un barbat misterios.
Îmi strâng pumnul cu putere și scap telefonul, reamintindu-mi de DoJun. Nu au trecut nici 48 de ore de la plecarea sa și totuși mi-a revenit un sentiment de neliniște, de teama de a mi se lua ceva ce îmi apartine.
___________________________________
Ma brusca din ce in ce mai tare iar ceea ce parea a fi cea mai frumoasa zi din viata mea era defapt un cosmar. Saruturile sale ma induceau intr-o stare de depresie.
-Ia mana de pe ea! Acum! Striga foarte tare tragand aer in piept.
Respir usurata si ma smulg din bratele acelui obsedat. Imi venea sa plang dar pentru el ma tineam puternica. Cei doi se apropie iar Hanbyul ma indeparteaza cu mana sa rece si imi saruta fruntea.
-Spuneai ca ai renuntat, ca nu vei mai venii! Acum, ca un las, o apropii de tine dar stii ceva? Pentru ea nu mai esti decat un simplu "nimeni" din trecut.
____________________________________
Yun Mi incerca sa ne opreasaca dar era lipsita de puteri. In timpul in care incercam sa lupt pntru ea, aceasta lesina. Singura replica a lui Do Jun a fost "chiar credeai ca renunt asa de usor?" iar apoi s-a pierdut in umbra, o umbra ce parea sa ne atinga si pe noi.
-Esti bine? intreb disperat in cautarea unui raspuns dar Yun Mi nu face decat sa imi mangaie usor obrazul și să aprobe doar cu privirea.
*Hei tuturor, nu ne-am mai auzit de mult timp. Am avut probleme și multe treburi pe cap și îmi pare rău că v-am lăsat cu poveștile neterminate. Capitolul acesta nu era programat asa devreme cu toate ca au trecut doua luni pentru ca nu va mai pot oferii regulat capitole noi asa cum va obișnuiam. Sper sa nu va supărați dar e peste puterile mele. Urmatoarele capitole vor venii în vacanta. Vreau doar sa îmi spuneti dacă este cazul sa o continui sau sa o șterg pentru ca sunt conștientă că mi-am pierdut în mod considerabil numărul de cititori. Cam atât am avut de spus acum. Ne mai citim!
