El pleaca si ma lasa cu zambetul pe buze. Credeam ca probabil ma luase in gluma.
Incep sa ma agit si sa ma invart fericita pana dau cu ochii de DoJun care acum isi strangea verigheta cu putere.
-YunMi, sa inteleg ca ai ales? Te rog, nu te pripi! Gandeste-te la fetele noastre!
- Ce fete? Sa aleg? Poate nu stiai dar fetele noastre nu mai exista ! Izbucnesc.
Fata lui era cuprinsa de regret iar eu eram furioasa. Cadeam din extaz in agonie si imi doream sa mor cu el de gat.
-Stiai? Cum ai putut sa faci asta? Daca acum zece minute nu eram hotarata pe deplin in privinta deciziei finale, acum stiu ce voi face!
-Am facut asta pentru ca te iubesc!
-Asta e dovada de iubire? Sa pleci de capul tau, sa iti parasesti fiicele si sa te intorci ca un mos in intrecut?
-Ar trebui sa taci. Imi spune pe un ton calm. Este acelas lucru pe care l-ai facut si tu!
-Eu nu te iubesc! Asta e diferenta dintre mine si tine!
Intind mana si ii cer lantul dar imi aseaza verigheta.
-Pune-o pe deget si intoarce-te acasa. Nici nu iti poti da seama cate am facut pentru tine!
-Da-mi lantul pana nu ma enervez!
"Nu a trecut decat o zi si deja te certi cu sotul tau. Amuzant si nedrept in acelas timp. Pentru ca sunt dragut, iti dau dreptul sa alegi acum. Verigheta impreuna cu viata veche sau lantul si ramai aici? "
-Nu mai exista alte urmari de care sa nu stiu?
Dojun astepta speriat.
"Inca o clipa, spune el. Cred ca am uitat ceva... daca il alegi pe Hanbyul va trebui sa arunci verighetele voastre pe malul Incheon-ului, astfel, DoJun va disparea..."
-Continua! M-am saturat de regulile aste improvizate. Esti Dumnezeu de faci ce vrei cu noi?
"...definitiv. Multumita?"
Ma treceau fiori. Trebuia sa omor un om pentru fericirea mea.
-Vreau sa dispar eu! Spun cu vocea tremuranda. Decat sa sufere tantalaul asta si Oppa, mai bine plec eu.
"Daca insisti..."
-Stai! Il intrerupe DoJun. Stiu ca nu sunt preferatul tau si ca nici nu vrei sa scapi definitiv de mine. Sacrificiul este cea mai puternica dovada de dragoste deci voi pleca eu. Traieste-ti viata cu el si incearca sa uiti de mine.
"Daca pleci de buna voie se schimba situatia. Sunt barbat deci tin cu tine. Va ramane versiunea ta mai tanara. Fa tot ce poti pentru a o castiga."
DoJun imi ia mana plangand si imi scoate verigheta si o asaza pe degetul sau mic. Odata cu acest gest dispare incetul cu incetul iar eu ma ghemuiesc. "Trebuia sa pierd pe cineva azi. Acum 25 de ani era Hanbyul. Sper sa ne revedem candva, DoJun!"
Au ramas in schimb verighetele si pandantivul.
Trec cele doua verighete pe lantul subtire si mi le bag in buzunar, apoi merg la o plimbare pentru a ma linistii. Ploaia se oprise iar norii ce erau nu de mult aproape inghetati, acum erau de-asupra curcubeului.
______________________________
Sper ca va place povestea. Capitolele sunt scurte din pacate pentru ca atat imi permite timpul. Multumesc pentru fiecare vot, listare si comentariu, inseamna enorm pentru mine faptul ca va pierdeti cateva minute pentru aceasta carticica. ♥
