Capitolul II
° Preocupari neobisnuite °
Dintr-odata se apleaca si striga trei nume neobisnuite, aparent de fete.
-Lulu, Dori, ZiMin!
La auzul acestor nume, isi face aparitia o gaina grasa si doi puisori.
-Ce? Gaini? Nu imi spune ca am batut jumatate de ora pentru asta! Spun inrosindu-ma la fata.
Ia gaina, o strange tare in bratele sale si o intoarce inspre mine:
-Nu-i asa ca Yun Mi a noastra e frumoasa? Yun Mi, ea e LuLu!
Gaina intoarce capul intr-un mod straniu si ma priveste taios.
-Ya! Hanbyul, eu plec! Esti nebun?
Se uita la mine cu aceeasi privire a gainii nebune iar dupa asta isi deschide ruxacul si isi scutura primul compartiment. Bucati de paine, prajituri de orez si alge uscate. "De unde le are? Face asta in fiecare zi?" Ma intreb facandu-mi scenarii.
-Acum putem pleca! Spune hotarat. Mama voastra este suparata ca nu v-am facut prezentarile mai devreme! Schiteaza un zambet si ma ia de mijloc.
Incepeam sa transpir. Aveam o stare ce oscila intre agonie si extaz.
-Mama voastra? De ce as fi eu mama unor gaini? Hm?
Nu scoate nici un cuvant dar ma trage mai aproape de el.
Crezand ca ne intoarcem acasa, il urmez linistita dar drumul nu parea in nici un fel cel pe care am venit.
-Unde ma mai duci? Oppa!
-Stai calma! Isi da jos jacheta si mi-o aseaza imprejurul taliei.
Intelegeam de ce face asta. Din cauza lui, mi se vedea jumatate de fund.
-Nu imi vine sa cred ca sunt indragostita de un nebun! Murmur inconstienta cu voce tare.
- "Neobrăzarea nu este acceptabilă decât în cazul nebunilor. De altminteri, neobrăzarea este o formă de nebunie, primul stadiu al nebuniei.", deci sunt nebun. Tu si Cioran aveti dreptate.
-Cine mai e si ala? Oh! Tu, da, esti un neobrazat!
Desi la scoala doarme in majoritatea timpului, Hanbyul citeste foarte mult operele autorilor straini si cauta citate. Mananca citate, invata citate. Eu nu eram asa si nu puteam sa fac asta. El era special si poate ca in acest fel a reusit sa ma atraga.
Dupa cum spuneam, drumul nu era acelas si se parea ca ne afundam pe niste stradute laturalnice. Blocuri darapanate care erau in constructie de ani buni, pareau sa cada peste noi in orice moment. Usile erau dintr-un placaj ce se incretise din cauza umezelii. Era ceata iar eu, trebuie sa va amintesc ca aveam ciorapii uzi si murdari si uniforma rupta. Nu mai spun ca maine aveam scoala.
-Mai e mult? Imi e somn si au trecut de mult cele doua ore pe care le pierdeai deobicei!
-Cu tine se fac patru. Te misti mai incet ca ZiMin in prima zii in care a iesit din ou!
-Hanbyul!
-Bine, tac!
Hanbyul era nerabdator sa ajunga la destinatie iar eu stiam ca povestea asta nu se va termina prea curand.
Isi desprinde mana si isi coboara din nou geanta de pe umar.
-Acum ce mai sunt? Dragoni? Dinozauri? Unicorni sau poate un pegasus?
-Fii serioasa! Stiu ca nu iti place sa inveti deloc dar...fiintele mitologice nu prea au ce cauta aici. Whiskey, Zico, aici! Hyung a venit!
-Serios? De ce ar veni Zico aici? Si ce e cu Whiskey? De-asta ai venit? Esti minor!
-Pe ea! Spune fara reusita. Nu apare nimeni.
-Zico! Whiskey! Mai repeta de o mie de ori iar apoi, satula de circul asta, il ajut si incep sa strig.
