Capitolul I
°Misiune imposibila°
-Hai odata! Ya! Hanbyul, trezeste-te! Striga cineva incet din spate care pare ca vrea sa ii salveze viata amicului meu, ce saliva necontenit pe guma de sters din capatul creionului imprumutat de la o colega.
-Jang Jason Hanbyul, se pare ca ora mea este un adevarat deliciu pentru tine. O savurezi din plin! Vocea pitigaiata imi dadea dureri de cap.
"Ce o mai vrea si asta?" Ma intreb uitandu-ma ingrozita la alunita paroasa a profei de muzica, pozitionata deasupra buzei superioare.
El se trezeste incet si se freaca la ochi, apoi arunca o privire " Imi pare rau dar... eu dormeam iar tu m-ai deranjat!". De unde stiu asta? Asa facem toti.
Se ridica, zambeste cuceritor profesoarei, o da la o parte si pleaca la baie.
-Hanbyul, stai! Inca nu s-a sunat! Iar in acea clipa, parca cu ajutorul lui Dumnezeu s-a auzit clopotelul.
Hanbyul se intoarce, imi face cu ochiul si isi ia geanta.
-Acum s-a sunat! Ma scuzati, eu trebuie sa plec!
Suntem colegi de banca de trei ani si locuim intamplator in acelas imobil. Eu fiica proprietarei iar el un simplu chirias. Fiind in aceeas clasa, scapam simultan de la liceu care...mai poate fi numit si "pirgatoriu infect", dar, intr-un mod al naibii de ciudat, nu ajungem niciodata in acelas timp acasa, el facandu-si aparitia cu cate o ora sau doua mai tarziu.
-Imi poti spune ce a fost aia? Il intreb ingrijorata, stiind ca e pe cale sa "se lipeasca" de a treia corijenta.
-Uite, eu chiar nu am chef sa vorbesc acum! Trebuie sa plec. Ma expediaza intr-un mod subtil.
-De data asta vin cu tine! Ii apuc bratul si imi asez capul pe umarul lui.
-Yun Mi, nu ai de gand sa imi dai drumul? Isi smulge bratul.
-Oppa! Te rog, doar de data asta! Spun frecandu-mi mainile in asa fel incat sa capat aprobarea sa.
-Aish! Fata asta! Mergi dupa mine si taci!
Incerc sa ii respect dorinta dar fara sa vreau, observ ca
Ii cadeau firmituri din ghiozdanul sau rupt, cu fiecare pas pe care il facea. Voiam sa il informez cu privire la acest lucru dar stiam ca imi va spune sa tac si ma va trimite acasa.
Ma simteam ca Gretel, care isi urma fratele pe un drum de care habar n-avea, si ca sa gaseasca intoarcerea, presara paine.
Drumul pe care mergeam era unul cu strazi din marmura sparta iar de o parte si de alta a acesteia, erau niste garduri inalte, din lemn putrezit, ce imprejmuiau casele unor oameni saraci.
Totul era monoton. Prezenta lui era singurul lucru ce scotea din banal acel loc.
-Mai avem mult? Oppa! Ma dor picioarele!
Rezista inca putin. Vad ce fac, le hranesc si plecam.
-Cine? Hanbyul, tu ai si alte prietene? Spun dezamagita.
-Da, sunt foarte vorbarete! La fel ca tine.
-Dar nu la fel de frumoase, nu?
-Yun Mi, cred ca ele concureaza cu tine la acest capitol. Pot spune ca ai in plus acel "Mi". ("Mi" in coreeana inseamna "frumoasa")
Crede ca este amuzant si rade pana se ineaca. Respira adanc si ma conduce mai departe pe un drum neobisnuit.
Niste usi verzi ce pareau ale unor garaje vechi, erau pe post de trotuar.
-Trebuie sa sari ca sa ajungem acolo. Imi arata entuziasmat spre niste scari inguste.
Uitandu-ma mai atent, eram pe un centru de colectare ce era inconjurat de niste canalizari deschise de 2 metri latime. "E nebun? De ce naiba suntem aici?" Sare fara nici o problema peste acele santuri si inainteaza fara sa ma astepte.
Cobor incet iar cand imi iau avant, mi se rupe o mare bucata din fusta.
Lenjeria intima era la vedere iar sosetele mele de un alb imaculat, erau acum de un maroniu spalacit.
Aproape schiopatand il urmez in drumul ce parea deja o "aventura". "Asta face in fiecare zi?" Ma intreb apropiindu-ma de el.
Am ajums intr-o gradina parasita.
El se apleaca si isi lasa geanta pe iarba.
-Lulu, Dori, ZiMin!
