3 am stories

Partea a doua: După ce am pierdut-o

Cea mai frumoasă noapte din viaţa mea s-a încheiat în secunda în care i-am părăsit locuinţa.Stau din nou abătut, îngândurat, pe terasă.De câteva ore.Şi mă gândesc la ea, vechiul obicei.

 Nu ştie cine sunt, cum mă cheamă, unde locuiesc.Nu ştie cât pot să ţin la ea, cât am ajuns să o îndrăgesc în anii ăştia, iar gândul ăsta mă omoară, mă distruge psihic. „Poate e mai bine aşa", îmi zic.Oh, la naiba! Pe cine păcălesc?

 Încerc să-mi vând gogoşi singur, în speranţa că o voi uita.Cum să uiţi o persoană ca ea?

Mă arde.Sufletul mă arde.Nu pot să închid ochii fără să o văd.Acea noapteblestemată mi-a schimbat viaţa.Nu puteam să-mi văd de treaba mea? Oh, Michael,termină.Eşti un nimeni oricum.

În topul vânzărilor, afacerist mândru locuind într-un cartier de lux, om cu casă pe plajă şi vacanţe exotice.Şi totuşi sunt un nimeni.Un nimeni pentru ea.La ce-mi mai trebuie toate astea acum?

Sunt un fraier.Nu trebuia să stau cu mâinile în sân.Acum am pierdut-o pentru totdeauna.

Vara a trecut şi eu încă aştept un semn.Un semn? Ce fel de semn? De unde, Dumnezeu? Nici eu nu ştiu.

Momentan tot ce pot face e să stau şi să sper că e bine.Sau măcar mai bine decât era în noaptea de 3 august, cea mai importantă zi din viaţa mea.

Încerc să mi-o imaginez împăturindu-şi hainele ca altă dată, într-un stil graţios.Încerc să mi-o imaginez împletindu-şi părul castaniu şi lung.Încerc să mi-o imaginez cântând melodia ei preferată în timp ce-şi aranjează cărţile pe raft.Încerc să-mi imaginez cum se chinuie naivă să prindă muştele, cum încearcă să se apere de ţânţari.Fiecare gest al său mi-e întipărit în minte ca un tatuaj.Acum toate s-au dus pe pustiu. Inima îmi bate domol.Am obosit.Am obosit să mă torturez singur cu iluzii şi speranţe deşarte.Dacă atunci credeam că e a mea, acum ştiu că m-am înşelat.Nu va fi niciodată a mea.

Oftez adânc, cu gândul la ea. Mereu sunt cu gândul la ea. 

Mă ridic de pe fotoliu. Din poziţia în care mă aflu încerc să le urmăresc atent mişcările noilor proprietari.O familie cu trei copii.Şi totuşi, casa pare la fel de goală ca atunci când ea m-a părăsit. 

Bărbatul începe să care bagajele în casă, copiii investighează perimetrul.Mama lor îi păzeşte, cu gândurile duse departe.E tânără.În jur de 30 de ani, femeia din leagănul curţii e frumoasă.Are părul blond, format din bucle rebele, până la nivelul umerilor.Ochii îi are de un albastru maritim încrezător, iar buzele roşii ca sângele, chiar rănite, probabil din cauza muşcăturilor.O talie frumos conturată şi un piept larg.Picioare frumoase, puţin bronzate.Mâini îngrijite.La prima vedere pare idealul feminin, însă nu mă convinge.În perfecţiunea ei, e imperfectă. 

Sunt în continuă căutare a haosului meu, cel cu coc dezordonat şi buze moi. 

Mă duc în casă, dezamăgit.Nu mai am ce admira aici.Tabloul meu e dus departe.

                                                                         * * * * *

  Ora 20.Mă îndrept plictisit spre terasă, pentru a-mi mai fuma, încă o dată pe ziua de azi, speranţele.Pe zi ce trece devin eu însumi un fum.

Aprind un chibrit şi-l privesc cum arde.O revelaţie ciudată mă înspăimântă.Eu sunt chibritul. Îmi aprind într-un sfârşit ţigara şi privesc în zare.Dau telescopul deoparte şi mă întind pe jos.În seara asta voi admira stelele,o voi admira pe ea.

                                                                         * * * * * 

Mă doare capul.Mă ridic, mi-e greaţă.Sunt ameţit.Tot ce am în jur îmi aduce aminte de ea.Iubito, unde eşti ?Mă aşez pe paiele mele, încolăcindu-mi picioarele.Trag o pătură vişinie pe mine şi privesc.Un ţipăt înfundat mă trezeşte la realitate.Privesc indignat scena oribilă ce se revarsă în faţa mea şi parcă mi-e şi mai silă de lumea în care mă aflu.Mă simt dezgustat de propria persoană, că stau şi privesc.Nici nu s-au mutat bine şi se ceartă.Bărbatul o împinge pe soţia sa, provocând întâlnirea acesteia cu podeaua.La scurt timp, un alt zbierăt rupe liniştea.A lovit-o. Îmi vine să vomit.Ticălosul! Cum a putut? În faţa lui se află arta propriu-zisă, el însăn-o observă.Unde ţi-e respectul, omule ? L-ai uitat la fosta casă. Eu caut respect, caut iubire.Unde-s toate astea, s-au evaporat ?Camera care înainte îmi inspira puritate s-a transformat în ring de box. Mă duc să mă culc.